Dorel stă la masă, în bucătărie și stropește cu cerneală tipografică un morman de furnici, care încearcă disperate sa iasă dintr-o cutie cu două mici orificii pe capac.
eu:- Ce faci aici? Știi că e greu să scapi de furnici.
Mr Brasil:- De ce faci balamuc în mințile noastre?
Dorel:- Ca să înțeleg un fenomen natural.
eu:- Și l-ai înțeles ?
Dorel:- Nu. Cerneala curge de pe ele.
Mr Brasil:- Crezi că dacă le faci negre, vor renunța să fie furnici?
Dorel:- Poate că nu, dar cel puțin devin vizibile, le pot studia traiectoriile.
eu:- Cine pune mâna pe cutie și o aruncă? Te las să alegi: tu sau Mr Brasil?
Dorel:- Nu vă atingeți de furnici! Unele au devenit complet negre, dar sunt câteva care au rămas transparente. Mi-ar mai trebui niște cerneală. mie:- Nu te duci tu să cumperi?
eu:- Și cum să cer vânzătoarei:- Aveți cerneală pentru înnegrit furnici?
Mr Brasil:- Nu te duci nicăieri! E experimentul tău, te descurci, și așa ești mâzgălit până la sprâncene. Și știi că se duce greu.
Dorel:- Bine. Dar aveți grijă, dacă dispare vreuna, ați încurcat-o.
Mr Brasil:- Închide cutia bine și nu vor dispărea.
Dorel pleacă.
Mr Brasil, mie:- Pune- la amărâtelor alea niște cubulețe de zahăr, să mai prindă putere.
eu :- Unde să le pun? În cutie sau lângă?
Mr Brasil:- Pune-le pe pervaz, vezi că am deschis geamul. Au auz absolut, în 5 minute o șterg toate în șir indian.
Chiar așa a fost. Până a venit Dorel, cele 300 de furnici negre, în degrade sau fumurii au șters-o afară, fiecare dintre ele unsă pe toate piciorușele cu firișoare de zahar.
eu:- Și cerneala de imprimantă?
Mr Brasil:- Am nevoie să îmi printez lucrarea, crezi că îl pun pe Dorel să își ia picioarele la spinare fără sens?
