azi la scoala m-am confruntat cu niste chestii.
mai intai m-am confruntat cu ideea de negru care era atarnata de niste cercei. fiind negri, nu erau grei, ci usurei, uite asa: . .
apoi m-am confruntat cu ideea de grena, care in combinatie cu mine se simtea naspa, am uitat sa va spun ca eu eram ideea de albastru gri.
apoi m-am confruntat cu ideea de verde care m-a placut, s-a amuzat, s-a ridicat si a plecat in treaba ei, undeva pe campii.
cel mai complicat a fost sa relationez cu bejul si cu manejul.
dar a trecut si am ramas tot eu, albastru-gri.
cand eram pe picior de plecare, am fost mirata sa am insotitoare un negru sport-elegant.
din vorba in vorba am fost amandoua surprinse ca avem in comun ceva traumatizant. dar dialogul nostru a fost destul de animat. candva il vom relua pentru detalii picante si culminante.
ne-am despartit, eu din nerabdare am renuntat la insotitoare.
dar ce mirare? negrul sport era pe directia optima si daca l-as fi urmat ar fi fost mai usor. asa, a trebuit sa apelez un condor.
in concluzie, va spun ca am de gand in continuare sa desenez, sa pictez si sa decupez.
conform teoriei maestrilor din Olanda, negrul in combinatie cu albastr-gri e cool. da o culoare de vidra, iar cum eu sunt de la mare, nici de soare nu-s satul.
am si eu o intrebare: cum pot fluturii sa zboare fara aripi la picioare?
