Perspectiva pernei

 

Mă lupt cu perspectiva pernei de aseară
Luna dormea dusă în altă emisferă astrală 
Ieșisem să adulmec urme de verde
Tu ieșiseși din singură bodegă deschisă
amândoi eram pe două cărări
A ta mai curată și perfect cimentată
A mea plină de șublere, piulițe și rotițe ruginite pe dinafară
Eram amândoi obosiți și plictisiți de școală
Eram amândoi intenționat plini de ceaiuri cu bromura oficială
-Hai să plecăm de aici, mi-ai zis, am două bilete la tren
Sunt bilete reduse de mai multe ori, nu au costat mare lucru
Până la capăt de linie putem dormi.
Am urcat direct la clasa întâi
În vagonul de dormit  era ocupat, altfel fix acolo ne-am fi repezit, amândoi atrași de perspectiva singurei perne
Eram singuri în compartiment
Era noapte și liniște, numai zgomotul roților

Când am intrat în tunel m-ai sărutat
Ca la orice drum în tunel,  întunericul s-a terminat instant

Ca la orice sărut franțuzesc, cineva ne-a filmat
Apoi ne-am luat la întrecere, cine adoarme primul
Eu aveam experiență de povestitor, mi-a luat un minut să te fac să sforăi
Tu aveai experiență de vizitator, ai început să îmi umbli prin conștiință 
Când te-ai plictisit de gătit, de șmotruit, de lustruit
Eram singură în pat.

Romanul lui H.D. Lawrence

 

Primele 17 pagini sunt un fel de proces verbal sau referat la sociopsihologie.
Sunt descrise caracterele si statutul social al personajelor principale (mai mult înainte de căsătorie). Doua pagini sunt exagerat de plictisitoare prin faptul că scriitorul vrea să sublinieze mișelia și meschinăria politicienilor in vreme de război( și după)  repetând de zeci de ori cuvântul ridicol ceea ce te sâcâie și îți vine să arunci cartea cat colo. Consider că e o slăbiciune retorica, nu un atuu.
Mi s-a părut interesant faptul că pe Hilda (și pe Connie într-un fel) le-a făcut participante ale cercului de la Cambridge, probabil în perioada când Wittgenstein, Russell, Moore, Keynes erau studenți sau profesori  activi, iar noutatea în moda pe care o aduc aceștia, lipsa sacourilor, a cravatelor, ținută lejeră, o combinație de eleganta și sport, atât de apreciată printre  intelectualii chiar de după al doilea război, îl enervează pe H.D.Lawrence și tinde să o minimalizeze. In plus, folosește excesiv cuvântul sexual, care nu e același lucru cu sex. Tipic pentru un scriitor fan Freud. Deocamdată nu prea îmi place. Sa vad mai departe. 

Scurt eseu municipal

 

    La mine pe stradă luminile de noapte funcționează anormal. Ziua sunt aprinse, noaptea sunt stinse. Asta înseamnă fie că sunt într-o situație strategică, fie că ziua toată lumea călătorește cu farul de la felinar pe bătaie lungă, adică mai mult vertical decât orizontal.

Lady Chatterley's Lover

Acest film este ecranizat după un roman celebru scris de H.D.Lawrence.

Se numește Amantul doamnei Chatterley 

          💧   💧   💧   💧     💫 💧   💧   💧 💫  💧    💧    💧   💫 💧 💧  💧   💧   💧💧  💧            💧   💧      💧   💧💫  💧    💧   💧  💧   💫 💧  💧  💧  💫💫💧

    👫_💦💥_💦_💥💦💥💦💥💦_👪

Filmul are multe scene hot, este interzis minorilor.
Subiectul filmului este următorul:
    Doi tineri se căsătoresc. Fac parte din înalta societate, el este un moșier care are pe proprietatea lui multe mine. Mine de cărbuni, nu mine de război. Este război.
Imediat după nuntă, mai exact chiar a doua zi, el pleacă pe front și se întoarce rănit. Nu își mai poate folosi deloc picioarele și nu mai poate avea copii.
    O vreme nevasta are grijă de el, chestii de genul- îl îmbracă, îl dezbracă, îi face baie, se ocupă cu afecțiune de acest erou de război. Îl face să aibă încredere în el, să își revină, să reintre în societate. Reintră prin literatură, scrie, în special ficțiune, este apreciat și publicat. Începe să îi placă popularitatea și să aibă încredere în viitor. Într-o zi îi mărturisește nevestei că și-ar dori ca ea sa îi facă un copil, indiferent cu cine. Nevasta este ascultătoarea și, ca și el, este tânără și frumoasă. I se pare o dorință ciudată, nefirească, oarecum revoltătoare, dar logică.

    Interacționează cu învățătoarea ținutului, proaspătă mămică, cu menajera casei și cu sora ei, Hilda, mai mult prin scrisori. În rest, cam asta....are grija de soț și se plimbă de colo- colo prin împrejurimi. Îmi amintește de Goethe, de Afinitatile elective, cu plimbările astea ale ei.

    Într-o zi îl cunoaște pe paznicul moșiei, un fost soldat, locotenent, rămas la vatră în urma rănilor din război. Este căsătorit cu o femeie care-l înșală și profită de el. Trimisă de soț să verifice starea puilor de fazani, descoperă căsuța unde stă paznicul și petrece timp acolo, este departe de conac, paznicul este un bărbat tânăr și care citește James Joyce, este solitar și un om blând, o prezență ambientală, absolut necesară pentru pasiunea ei perfect vegetală.  

    Ținutul respectiv, fiind o regiune minieră oferă oamenilor un loc de muncă, dar prost plătit, mulți oameni mor de tineri în accidente din mină, adesea minerii protestează în alte localități unde sunt mine, de frică să nu își piardă totuși total singura sursa de supraviețuire.

    Ideea e ca problema aceasta economico- socială devine o problemă care trebuie reglementată politic. Domnul Chatterley ia taurul de coarne și se hotăraște, împreună cu alți moșieri și politicieni să investească în dezvoltarea minelor, să le modernizeze. Deși ar putea, totuși nu îi plătește bine pe mineri, ci foarte prost. Această latură meschină a soțului devine din ce în ce mai vizibilă pe măsură ce dragostea pentru paznicul moșiei amenință cu pârjolul total. 

Dar să nu anticipez.

    Preocupat de problema minei, domnul Chatterley își neglijează soția. 

Soția, singura femeie participantă la interminabilele discuții despre industrializarea regiunii, își ia câmpii spre căsuța paznicului.

Și așa cum prin roman sunt nenumărate pagini controversate, așa sunt și în film numeroase minute și zeci de minute sălbatice, nerecomandate minorilor, dar recomandate majorilor.

    Prima care se prinde că e ceva suspect este menajera casei, a doua află Hilda, sora doamnei Chatterley. De la învățătoare însă începe răsturnarea de situație, cum ar zice Aristotel.

    Reacția Hildei este vehementă, paznicul este sub condiția ei socială, este căsătorit, lumea va afla, va bârfi, soțul ei îl va da afară, ea va fi dezmoștenită, în sfârșit, un fel de alungare din Rai, unde Hilda este îngerul Domnului cu sabia ridicată. 

    Doamna Chatterley este însărcinată și, observând reacția extremistă a Hildei, pleacă pentru două luni în Italia ”de unde va veni însărcinată” cu un potențial italian nobil, pe care soțul îl va accepta ca Idee de tată. 

    În sfârșit, soțul află că fiul nu este al unui aristocrat, ci al unui om sub condiția nevestei și mai ales, a lui, satul află, iese scandalul inerent, cei doi trec prin tot felul de încercări, dar până la urmă rămân împreună, cu tot cu fiul lor, departe de lumea dezlanțuită. 

    Fiind un film despre iubire, te-ai aștepta să fie tragic, să urle cel puțin un lup la lună. Totuși nu e așa. Peisajul este luminos, oamenii sunt frumoși, casele sunt frumoase, sentimentele sunt simple, clare si distincte, ca adevărul lui Descartes. Această iubire este ca o dreaptă ( sau curbă) care traversează două lumi perfect paralele. Nu se plânge la el, nu te poți uita superficial la el, judecata critică este estetică și nu morală. 

    Despre diferența dintre carte și film scriu altădată. 

 

                                                                       💟

Romanul "Lady Chatterley's Lover" a fost scris de către autorul englez D.H. Lawrence. A fost inițial publicat în mod privat în 1928, în Italia și Franța. Cu toate acestea, o ediție necenzurată a fost publicată abia în 1960 în Regatul Unit, după celebrul proces pentru obscenitate împotriva editurii Penguin Books, care a câștigat cazul.

De ce a fost atât de controversat acest roman?

• Conținut explicit: Romanul conține descrieri explicite ale sexualității, ceea ce era considerat inacceptabil pentru standardele morale ale vremii.
• Tematici sociale: De asemenea, romanul abordează teme precum diferențele de clasă socială, relațiile extraconjugale și dorința de autenticitate, care au provocat discuții aprinse în societate.

Importanța romanului:

• Punct de cotitură în literatură: Procesul pentru obscenitate a fost un moment de cotitură în istoria literaturii, deschizând calea pentru o mai mare libertate de exprimare în ceea ce privește sexualitatea.
• Influență culturală: Romanul a devenit o emblemă a mișcării pentru libertate sexuală și a avut un impact semnificativ asupra percepției publice asupra relațiilor intime și a rolului femeii în societate.   ✉  Thanks, *Gemini!

Azi sunt de partea lui Levin

Citesc printre picături și Anna Karenina.

Levin fusese plecat la Moscova să o ceară pe Kitty in căsătorie. Este refuzat, se întâlnește cu Vronski, mai tânăr, mai popular printre femei, mai curtenitor, aristocrat plimbat prin marile capitale.  Scriu mai joc un fragment care mi-a plăcut pentru că este foarte actual, as spune chiar din illo tempore. Probabil că așa au dispărut dinozaurii, din fosile s-au făcut gantere*. 

"— Te-ai întors repede, boierule, spuse Agafia Mihailovna.

— Mi s-a urât, Agafia Mihailovna. La alții e bine, dar e mai bine acasã, îi răspunse el și intră în cabinet.

Cabinetul se luminã treptat, pe mãsurã ce înainta cu lumânarea.

Apãreau amãnuntele știute : coarnele de cerb, rafturile cu cãrti, oglinda sobei cu răsuflătoarea care de mult trebuia reparatã, divanul tatãlui sãu, o masã mare, iar pe masã o carte deschisã, o scrumierã spartã, un caiet cu scrisul lui.

Când vãzu toate acestea, pentru o clipã se îndoi de posibilitatea de a-și orândui noua viață la care visa. Toate aceste urme ale vieții lui parcã îl împresurau si-i spuneau : „Nu, n-o sã scapi de noi și n-o sã fii altul, ci vei rãmîne așa cum ai fost: cu îndoieli, cu veșnica ta nemulțumire de sine, cu încercările vane de a te îndrepta, cu căderi și cu perpetua așteptare a unei fericiri, care nu-ți este datã și e imposibilã pentru tine“.

Dar asta i-o spuneau lucrurile, în timp ce o altã voce din suflet îi soptea cã nu trebuie sã se supunã trecutului și cã poate face orice cu ființa lui. Si, ascultând aceastã voce, se duse în colțul unde avea două haltere de cate un pud și începu sã facã cu ele exerciții de gimnasticã, încercînd sã-si recapete curajul. Dincolo de ușã se auzi un scârțâit de pași. El lãsã repede halterele din mânã....." p.104,  Ediția Polirom, 2007.

*Lev Tolstoi a scris romanul "Anna Karenina" în perioada 1873-1877, publicându-l inițial în foiletoane.

De ce este important acest interval de timp? Romanul a fost scris într-o perioadă de mari transformări sociale și politice în Rusia. Multe dintre temele abordate de Tolstoi, precum rolul femeii în societate, căsătoria, dragostea și moralitatea, reflectau preocupările societății ruse de atunci.    

 Thanks, *Gemini!