Reproș

 -Ce te tot plimbi de colo colo ca o panaramă gay?

- De ce mă faci gay? El nu e iubitul meu, e colegul meu.
- Nu mă refer la dinozaurul cu care- ți împarți așternutul, ci la faptul că ți- ai schimbat mersul. Parcă ai un  băț în cur.
- Eu?
- Da. Ai văzut vreodată în viața ta cum merge un bărbat?
- Depinde de situație.
- Nu depinde de nimic. Ăia care merg crăcănat nu vin de la futut, ci de la sală.
- Și ce? Merg eu crăcănat ?
- Asta ar mai lipsi. Să te urci și pe capră! Pe dinozaur văd că te poți urca.
Și dă- te mai încolo.
- De ce?
- Începi să miroși a mandarine și îmi lasă gura apă.
- Boule!
- Vrei să- ți dau un pumn în meclă ca azi dimineață?
- Nu. Am și acum semn. Boule!
- Vaco!
- Boule!
- Porcule!
- Ești cel mai mare bou!
- Vaco! Vaco! Capro!
-  Ha! Te- am prins! Treci să mă urc pe tine!
- S- o crezi tu că mă prinzi! Sunt capră neagră! 
- Iartă- mă că te- am făcut capră.
- Bine.
- Boule!

Anna Karenina partea a treia Capitolul 10

 

  Levin o vizitează pe Daria Alexandrovna. Se întâlnesc după scăldat, sunt amândoi cu trăsurile. Însă merg spre conacul familiei lui Stiva separat.
  Dolly și Levin sunt ca două îmbinări perfecte ale unor piese de puzzle, Levin, dornic să aibă o familie, Dolly, înconjurată de copii sănătoși, cuminți și veseli.
Levin îi spune că a primit de la Stiva misiunea să o ajute, informație care o înduioșează pe femeia supărată că a trebuit să treacă aproape singură prin dificultățile acomodării  în noul mediu.
Levin și copiii se simt bine împreună, în Levin exista o naivitate, o inocență și o dispoziție ludică pe care doar anumite situații le relevă.
După masă, Dolly vorbește cu Levin despre Kitty.
Iubirea ca o flacără pâlpâitoare
1. Iubirea lui Levin pentru Kitty
2. Iubirea lui Kitty pentru Vronski
3. Iubirea lui Dolly pentru sora și copiii ei.
Există și o iubire a lui Kitty pentru Levin?

Fantezii cartesiene

 

- Hai, îmbracă -te, mergem la curve.
Eu:- Acum, în miezul zilei?
El:- Da.
Mă duce la un bordel într-  un cartier central. Intrăm. Matroana ne prezintă situația geografic:- Avem fete de înălțime mică, medie și de top model.
Eu:- Prefer să nu stau prea mult în picioare.
Ea:- Vă oferim o fată înaltă.
Eu:- Ok.
Amicul meu îi zice ceva la ureche tipei, eu mă enervez un pic. În încăpere suntem numai noi trei.
Eu:- Ai secrete față de mine?
El:- Când e vorba de femei, da.
Sunt în continuare nemulțumit de explicație, dar amân discuția.
Intru într- o cameră. O pițipoancă cu o rochiță dungată culege pânzele de păianjen cu un măturoi. Cred că am greșit, dau să ies.
Ea:- Nu mă vrei?
Eu:- Tu ești producătorul?
Ea:- Dacă tu ești clientul, da.
Eu:- Da, eu sunt.
Ea:- Ai ceva păianjeni pe tine?
Eu:- Am. Scot biștarii și o plătesc.
Ea:- Stai să termin peretele ăsta. Mă așez confortabil pe fotoliu și mă pregătesc să îi trimit un mesaj usturător amicului meu, când mă trezesc cu ea în brațe. Îmi ia telefonul și îl aruncă pe pat.
Mă uit după el cu puțină îngăduință. Mă uit la ea fără nicio îngăduință.
Parașuta își face datoria conform schemei clasice.
Îmi iau la revedere și ies pe hol.
Amicul meu iese dintr- o altă cameră ud leoarcă.
-Ce- i cu tine, îl întreb.
El:- S- a spart țeava la calorifer.
Eu:- Și?
El:- În încăpere mai era un instalator.
Eu:- Nesimțitule!
El:- Vorbește mai încet și ia- mă mai ușor. Încă mă doare.
Îl iau de braț și ne înghesuim amândoi pe scară în jos. Ajungem în fața clădirii plini de var.
El:- Vrei să conduci tu? Îmi cam tremură mâinile. Caloriferele astea sunt din vremurile de tristă amintire.
Râd de el. Își aprinde o țigară și începe să se destindă. Îl privesc în oglinda retrovizoare. Zâmbește misterios, măgarul! 

Vis cu taxatori

 Visez. 

      Alerg în chiloți și într- un maieu roșu prin oraș. Sunt desculț. Mă oprește o doamnă :

- Aveți bilete? 

Eu:- Pentru ce? 

Ea:- Pentru tramvai. 

Eu:- De ce?

Ea:- Nu sunteți taxatorul?

Eu, mirat:- Nu. 

Ea:- Scuzați, dar aveți față. 

Plec de lângă ea, alerg în continuare. De după un bloc, un grup de tineri. Liceeni, studenți, fete și băieți. Unul strigă:- Uite-l pe taxator!

Nu: - Uite unul în chiloți! Sau: Uite unul în maieu pe frigul ăsta de octombrie! Sau, mai rău:- Uite unul desculț, aleargă prin oraș!

Mă apropii de ei:- De ce îmi ziceți taxator?

O fată:- Pentru că aveți față!

Un student:- Pentru că așa sunt taxatorii în Africa!

Un elev:- Pentru că sunteți idealul de taxator.

Eu:- Să știți că sunt mult mai bătrân decât un taxator ideal.

Elevul:- Nu se cunoaște. În  plus, eu nu merg cu bilet. 

Studentul:- Nici eu.

Eu, schimbând subiectul:- Nu e ilegal?

Fata:- Ba da, dar e normal. Cu bilet mergi în lumea reală. 

Mă trezesc brusc. 

Aud încă în urechi vocea femeii:- Să vă faceți taxator! Se vede că aveți talent!

Strada plină de bilete de autobuz, tramvai, tren, etc., îmi transmite că sunt dus cu pluta cam tare. 

Încep să îmi simt picioarele. Iarba uscată are și mărăcini. E răcoare afară, am plecat în maieu, ce stupid!

Mă privesc în geamurile unei mașini parcate aproape. Chiloții sunt ok. Unisex, albi, îmi stă bine cu ei. Mă binedispun și mă întorc acasă să pun o geacă pe mine și niște bascheți în tălpile mele prea ușoare.

Pentru o singură coardă

Te doresc atât de mult încât 

Când mă așez sub un copac

Tremură toate frunzele din el.