Visez.
Alerg în chiloți și într- un maieu roșu prin oraș. Sunt desculț. Mă oprește o doamnă :
- Aveți bilete?
Eu:- Pentru ce?
Ea:- Pentru tramvai.
Eu:- De ce?
Ea:- Nu sunteți taxatorul?
Eu, mirat:- Nu.
Ea:- Scuzați, dar aveți față.
Plec de lângă ea, alerg în continuare. De după un bloc, un grup de tineri. Liceeni, studenți, fete și băieți. Unul strigă:- Uite-l pe taxator!
Nu: - Uite unul în chiloți! Sau: Uite unul în maieu pe frigul ăsta de octombrie! Sau, mai rău:- Uite unul desculț, aleargă prin oraș!
Mă apropii de ei:- De ce îmi ziceți taxator?
O fată:- Pentru că aveți față!
Un student:- Pentru că așa sunt taxatorii în Africa!
Un elev:- Pentru că sunteți idealul de taxator.
Eu:- Să știți că sunt mult mai bătrân decât un taxator ideal.
Elevul:- Nu se cunoaște. În plus, eu nu merg cu bilet.
Studentul:- Nici eu.
Eu, schimbând subiectul:- Nu e ilegal?
Fata:- Ba da, dar e normal. Cu bilet mergi în lumea reală.
Mă trezesc brusc.
Aud încă în urechi vocea femeii:- Să vă faceți taxator! Se vede că aveți talent!
Strada plină de bilete de autobuz, tramvai, tren, etc., îmi transmite că sunt dus cu pluta cam tare.
Încep să îmi simt picioarele. Iarba uscată are și mărăcini. E răcoare afară, am plecat în maieu, ce stupid!
Mă privesc în geamurile unei mașini parcate aproape. Chiloții sunt ok. Unisex, albi, îmi stă bine cu ei. Mă binedispun și mă întorc acasă să pun o geacă pe mine și niște bascheți în tălpile mele prea ușoare.
