Într-o zi, Frederic mi-a explicat cum e să fii găină. A mers
cu mine în spatele casei, unde era un teren liber şi mi-a zis. Încearcă să
urci. Eu mă uitam mirată în jur, nici urmă de scară, deal sau vreun scăunel. Am
ridicat din umeri. Frederic a insistat. Hai, primul pas. Eram complet
nedumerită. Atunci am văzut un ciob de oglindă. În el mi se vedea părul
ciufulit. Închipuieşte-ţi că eşti o găină, zise Frederic. Cum urcă o găină?
Ar trebui să am aripi, m-am gîndit. Degeaba, o găină nu poate
zbura, o găină doar cotcodăceşte şi aleargă prin toată curtea crezînd că o să zboare.
Ar trebui să cotcodăcesc, să alerg prin curte, să dau din
coate?
Frederic a privit în sus, începuse să bată vîntul. Şi-a
strîns haina lîngă trup. Prin manşetele şi gulerul rotund fluturau uşoare
penele.
