![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTtKHaRmANl4ehZs3QHEOiPdSHIVGqEQOMHTySOqZLHdYVmjqnCfEsG68BTDfvXZgv9F7X5bgyCJa-L9gBSE3yM4cOSqF72CCTLS36VFqQneTMEJT0aXk7iwou61NlUchyphenhyphenqPJsEA6f9s4/s320/33ljnva.jpg)
Am ajuns la un pension din New Chapelle. Ziduri de piatră şi podele din scînduri late, ceruite, pe care se merge tiptil. Ne-a întîmpinat o femeie frumoasă. Totul este victorian aici şi îmi place. Gulerele înalte, rochiile lungi, gesturile şi zîmbetele studiate, lumina filtrată prin vitralii. Căpitanul le-a adus femeilor evantaie japoneze şi bomboane din Corsica. Ne-au arătat tapiseriile pe care le-au lucrat şi toate gherghefurile acelea mici şi rotunde, mii de secunde de singurătate captivă în culoare. Lumina roşie din turnul castelului… nu cred că am să o mai văd vreodată aşa. Pe vapor marinarii ne-au întîmpinat veseli. Am simţit că le-am lipsit.