Am plecat. Ancora stătea
înfăşurată în jurul unei stînci albe, valurile se spărgeau de ea înspumate.
Zile şi nopţi pe mare,
corabia uşoară, cerul senin
Seară veştedă
uşoare răbufniri ale vîntului, potolite repede
cobor în nacelă, este un
hublou. Prin el se văd adîncurile, sunt nerăbdătoare, deşi este noapte şi aici
luminile sunt doar cele ale corabiei. Privesc cu căpitanul prin gemuleţul rotund. Alge lungi,
răsucite de curenţi ca desenele dintr-un covor persan. Maro, verde, negru,
bej....mult albastru....
o sirenă, părul
lung blond, a doua, tot blondă...duc amîndouă în palmă pahare făcute din hîrtie, seamănă cu corăbioarele şi, curios lucru, apa nu le înmoaie....Visez.
