Pe vapor multe pînze sunt
aspre, ca să reziste vînturilor şi apei sărate. Hainele marinarilor, velele,
tapiţeria sezlongurilor, uneori chiar turiştii ocazionali vin îmbrăcaţi cu
haine groase din in şi cînepă.
Plecăm dimineaţa spre ţărm. O barcă ne duce aproape. Marea limpede, întindere netedă şi singură ca o prietenă care se face că nu ne
cunoaşte. Devine familiară abia după o bucată bună de drum petrecută împreună. Prin
apă se răsucesc din cînd în cînd peştii ca cerceluşii în urechile negreselor. Este
o ţară cu climă caldă şi blîndă, unde adie mereu un vînt lin şi parfumat. El aduce
de pe mare miros de depărtări şi din grădini adieri de simpatie.
Mergem în vizită la prinţesă. La palat, ierarhia se
evidenţiază prin felul cutelor pe care le fac hainele. Birocraţii şi curtenii
poartă haine care nu fac aproape deloc cute. Diplomaţii şi artiştii au haine
subţiri şi unduioase, din mătase şi catifea. Cel mai frumos este îmbrăcată
familia prinţesei şi mai ales ea. Ţesături din cele mai puţin cunoscute, moi şi străvezii, aurite şi opace, străbătute de irizări şi încărcate cu
pietre scumpe sau cu fire din diverse metale preţioase.
Hainele căpitanului meu sunt frumoase, din
mătase aurie, iar sabia din ţinuta de gală străluceşte la şold. Are chipul bronzat ca rodiile. O aşteptăm pe
prinţesă cîteva clipe într-o anticameră. Pozează pentru un pictor.
Eu contemplu perdelele,
încrustaţiile mobilelor şi chipul căpitanului.
Un paj vine aproape de mine şi
îmi întinde o gutuie, iar căpitanului meu o curmală japoneză.
