Într-o zi de vineri, pe la mijloc
Printre resorturi şi roţi
scîrţîieli şi piuituri
ai venit spre mine cu tristeţea ca o blană de nurcă peste umeri
ah, pacea, cum îmi împingea respiraţia spre stop-cadru!
…cîţiva bulgări de nea pe crengi, cîteva ciori somnoroase, ghirlande ale bradului de crăciun uitate pe abajur…
tristeţea devenise verzuie şi consistentă
şi zîmbetul îţi flutura în colţul gurii ca un drapel sfîşiat
poate eşti şi tu dependentă de frumuseţe mi-am zis
Sirenele au aşa nişte obiceiuri
se scufundă după cîte o perlă
Lăsîndu-te cu gura căscată
Să le aştepţi
