El a venit prima dată în ţara mea primăvara, dar între timp războiul începuse
În tranşee, disperaţilor le atîrna respiraţia de borangicul luminii de martie,
de petalele de zarzăr scuturat
de cîte un ciripit
O, tu, bucurie, care aduci ochiului şi inimii frumuseţea,
Poţi tu să împiedici vîntul să-şi şuiere mînia,
poţi să opreşti secunda mea de răutate să destrame o lume?
Aseară i-am citit despre sirenele ce-i cîntau unui erou,
Nu cred că-mi vor cînta şi mie, spuse el,
Şi toate astea mă întristează
şi mă fac să mă gîndesc la dezertare.
