Goluri de aer

 

Intru în bucătărie, cu cele două  

platouri cu fursecuri complet goale.

Mă reped, ca de obicei, la Dorel:

- Nu puteai să- mi lași și mie măcar

o jumătate de nucă?

Măcar un cornuleț?

Dorel: - Dacă vrei să știi,

jumătate de platou l- a mancat

Mr. Brasil, iar jumătate l- am

împărțit cu el.

Mr. Brasil: - Nu mă face pe mine

pofticiosul familiei! Dintre noi

trei, sunt cel mai subțirel.

Dorel:- Subțirel la ce? La tocul

de la pantof? La dresuri?

La eșarfe? La portofel? 

eu:- Măi, să lăsăm comparațiile!

Mr Brasil: - Nu lăsăm nimic!

Nu te bagi, pentru că

pici de la primul test.

Ne băgăm numai noi doi și,

atenție, Dorel,

nu ne băgăm unul

în fața celuilalt

când suntem înconjurați!

Dorel: - Bine, dar care e faza?

E o competiție?

Mr Brasil: - Da, e o competiție

cu premii grase.

E vorba să lucrăm două zile

în bucătăria unui

avion particular.

O luăm și pe ea, le are

cu budinca.

eu: - Da, le am, adică le aveam,

dar nu am mai făcut de mult.

Mr Brasil: - Dai un refresh pe noi doi diseară

și îți reîmprospătezi memoria.

eu:- Bine.

Mr Brasil: - Deci, mergem

cu un avion.

Pasagerii sunt de ambele sexe

și sunt printre ei și fete.

Deci, nu vă dați și nu

mă dau la ele.

Asta e prima chestie,

de principiu.

A doua:  nu prea sunt mese, 

nici pe hol, nici în baie,

nici în bucătărie,

deci totul se face din zbor,

inclusiv omleta, papanașii,

checul pijama, fripturi,

mgomgoși cum gem etc.

Aveți grijă să nu vă loviți

când sunt goluri de aer

și cam atât. 

Suntem amândoi, adică eu și

Dorel de acord,

cu Mr Brasil nu prea poți

să te pui, adică

nu prea poți să te opui.

Trece prima zi de zbor.

Seara suntem rupți amândoi,

și eu și Dorel,

eu am avut și un mic accident,

eram cu un platou cu

ouă umplute când avionul

a intrat într-o turbulență,

m- am împiedicat de un

sac cu ceva în el, probabil

pungi cu pufuleți și pufarine,

m- am izbit de o banchetă,

am făcut o semirotire

cu platoul deasupra capului și

nici o jumătate de ou

nu a căzut din el. 

Am ieșit pe ușa batantă a bucătăriei 

spre restaurant, destinsă și îmbujorată 

ca după o partidă de știți voi ce 

și nu știți voi cu cine. 

Deci, după prima zi 

dormeam toți trei buștean.

A doua zi, am avut 

ceva probleme cu un roboțel, 

care a prins o viteză mai mare 

decât trebuia tocmai 

când fabricam, împreună cu Dorel, 

pe culoar, destul de aproape 

de pasageri, checul pijama, 

dar în rest, nimic neobișnuit. 

La plecare, în aeroport, 

Mr Brasil vine la mine și- mi zice: 

- Stai și tu puțin cu bagajele, 

al meu și al lui Dorel, 

mă duc să- mi iau o cafea. 

Îmi lasă 4 trolere pline 

de castroane, pliculețe 

cu prafuri minune și 

nu știu câte cutii cu praline, 

și dispare.

 Cu cele 5 trolere eram complet 

imobilizată, 

nici tu o revistă, un ziar, 

o înghețată, nici o șansă 

să mă mișc pe undeva. 

După o oră de nervozitate, 

apar amândoi însoțiți de 

o pițipoancă.

Dorel:- Îți place prietena 

lui Mr Brasil?

eu, fără să mă uit la ea: 

- Da.

Dorel: - Să știi că a fost 

și preferata mea, 

dintre toate doamnele din 

parcare. Plus că are și portbagajul 

cel mai mare. 

Mr Brasil: - Domnișoara o să

 ne ducă acasă cu taxiul. 

Hai, nu mai fii supărată, 

a trebuit să căutam mult 

până când am găsit pe cineva 

dispus să parcurgă o distanță 

așa mare.

eu: - Domnișoara are permis 

de conducere categoria B?

Tipa:- Nu numai, am și C.

eu: - Dar A are?

Ea: - Nu, mă tem de viteză, 

nu pot conduce motocicleta.

eu: - Atunci tu mergi cu cei 

doi moșnegi și eu mă duc să agăț 

un șofer mai tinerel, 

poate ajung înaintea voastră 

și vă aștept direct în fața televizorului 

cu bolul de popcorn

 și șosetele încălzite,

 pentru ultimul sezon 

din serialul lui Dorel. 

Dorel:- Mie îmi convine.

Mr Brasil:- Mie, nu. Vine aproape 

de mine: serios, acum, 

ce nu îți place la tipă? 

eu: - Ai văzut ce față de păpușă are?

 Vrei să o desenez numai pe ea?

Mr Brasil: - Nu am fost prea atent, 

m- a interesat mai mult 

dacă mai are ceva 

pe dedesubtul fustei lungi din lycra.

 Știi că trebuie 

să traversăm munții și 

e mai frig decât aici, în zona 

aeroportului .  

eu: - Și mai avea? 

Mr Brasil: - Nu prea.

eu: - Bine, lasă, te- am iertat. 

Mergem toți trei cu ea acasă.

Dorel:- Ai reușit să o convingi 

să nu mai fie așa ….înțeleaptă?

Mr Brasil: - Da.

eu: - Da

Dorel: - Așa vă vreau, 

doi porumbei pe aceeași creangă, 

nu unul într- un copac și 

altul în celălalt.

eu: - Da ce, sunt numai doi copaci ?

Dorel: - E vorba de universul 

de discurs aici: ce e în universul 

de discurs și ce e în afara lui.

Tipa: - Plecăm?

Noi:- Da.