Echivoc

ca lătratul unui cîine la luna

 Din adîncul fîntînii

era noapte şi cîmpul plin de oieri, fiecare adormit în propriul tril

Eu treceam printr-o galerie de cîrtiţă căutîndu-mi chibriturile

Şi cîteva fire de tutun de pipă.

Cîinele negru al prieteniei noastre se învîrtea în loc căutîndu-şi un culcuş

Sub degetele mele blana sa

Sub urechea sa viorile tale

Aşa treceau zilele la începutul lumii

Cu mine făcînd săpături

Cîteodată îmi şopteai: mai uită-te şi tu în sus, măcar dimineaţa

Da, da, cînd se desparte ziua de noapte

Sub semnăturile roz ale norilor, să vezi

mustaţa mea de vultur.