Despre Tractatus. pg. 366

continuare ....pagina 366. 

   Cu toate acestea, chiar și în limbajul obișnuit există un element de natura unei imagini sensibile.
De exemplu, ne referim la afirmația: "Bristol este la vest de Londra". Această teză spune ceva destul de diferit de o altă propoziție, alcătuită din aceleași cuvinte, și anume: "Londra este la vest de Bristol ". Ceea ce deosebește prima propoziție de a doua este localizarea pe hartă a celor doua orașe?

 Nu, este vorba de faptul că cuvântul "Bristol" este situat în propoziție la stânga cuvântului "Londra" în contextul primei propoziții, dar nu are aceeași poziție în cea de-a doua. Deci, în acea teză, ca într-o hartă, avem o relație spațială între cuvinte simbolizând o relație spațială între orașe. Reprezentarea spațială a relațiilor spațiale este pictural descrisă într-un mod destul de simplu.

Putine cazuri sunt insa la fel de simple ca acesta.

Dacă s-ar fi vorbit în loc sa se fi scris, ar fi fost o relație temporală între sunete, mai degrabă decât o relația spațială pe o pagină, relatie care ar reprezenta la randul ei - relația dintre doua orase.

Dar aceast fapt este posibil numai pentru că secvența vorbită și spațiul- matrice au o anumită structură abstractă similara.

Conform Tractatus-ului, trebuie să existe ceva ce orice imagine trebuie să aibă în comun cu ceea ce descrie.  Acest minim comun este numit de Wittgenstein - forma sa logică.

Cele mai multe propoziții ale limbii naturale, spre deosebire de exemplul atipic de mai sus, nu au o formă spațială în comun cu situația pe care o reprezintă; dar orice judecata trebuie să aibă în comun cu ceea ce descrie - o forma logica.

În limbajul obișnuit, forma logică a gândurilor este ascunsă.

ANTHONY KENNY- THE PHILOSOPHY OF WITTGENSTEIN din vol. An Illustrated Brief History of Western Philosophy , Pg 366. ( traducere cu Google Translate).