partitura simpla de pian
_______________________a___
___ _S_______________ț_
_p__________n_______
e_____a_________
_r___________
miercuri, 25 decembrie 2013
Frederic şi Vulpea de iarnă
Într-o dimineaţă de iarnă, prefăcută cînd în toamnă, cînd în primăvară, cu cer cînd înnorat cînd înstelat, orionat chiar, Frederic se întîlni cu Benedetto Croce. El îi expuse o chestie artistică:
- "Un pictor pictează o vulpe, pur şi simplu pentru a picta un fragment din natura animală. Nicidecum (cu sensul de ): acesta e un "simbol", fiindcă pictorul "foloseşte linii şi culori ca să exprime altceva decât linii şi culori".
- " Dumneata crezi că eu sunt o vulpe(zice animalul pictat), dar fii atent, căci greşeşti: eu nu sunt de fapt decît un cuier: în mine pictorul a vrut să etaleze tot felul de gradaţii de gri, alb, galben şi roşu".
( Benedetto Croce- Estetica - Istorie)
marți, 10 decembrie 2013
La pescuit
Se
făcea că eram o sirenă
Ulise
se dădu jos din corabie
Aşa
cum te dai jos dimineaţa din
Pat
şi îţi cauţi cu vîrful
Piciorului
papucul.
Aşa
pipăia Ulise creştetul meu de sirenă
Apoi
se aşeză în mijlocul mării pe
Un scăunel,
deschise o undiţă lungă
Cu mulinetă invizibilă
Şi începu să
tragă din adînc sirenele una cîte una
Ele se zvîrcoleau în aer
mai mult de plăcere decît de durere
Şi cădeau teatral
pe puntea corabiei
Pînă cînd un
marinar venea
Le punea la
urechi o pereche de căşti albe
Şi le ducea într-un
acvariu strălucitor.
vineri, 29 noiembrie 2013
Cum am devenit o fantezie a ta, nu fantezia aia care aduce cafea, ci una electrocasnică
Era vineri şi am
început să mă simt plană
Bidimensională
ca o lamă
Stăteam
cu nasul în jos de obicei
Cu
ironiile pe limbă ca niste boia de ardei
Dar
azi nu mişcau şi nu pişcau
Ce
mă plictiseau !
Atunci
am început să fiu scalară
Într-o
lume subţire ca un fir de liţă
Soluţia era o
evadare
Pusă la cale cu
multă rigoare
Siguranţa mea
atîrnă de dumneata,
Domnul
cu lumina.
joi, 21 noiembrie 2013
Eseu de Ziua internationala a filosofiei
dilema carbunarului
diana
carbunaru este colega mea si este profa
de biologie la 9 d,
unde este diriginte nelu care astazi era de serviciu si mi-a cerut numarul de telefon al lui Radu ca sa stabileasca sa faca el de la 2 si Radu de la 4, si la clasa 9 i, care este clasa vecina cu9 g ,
unde este elev gabi, care stie sa facă niste jonglerii cu mingea grozave si are
si talent la comedie, deci la clasa 9 i este o fata lorica, care este sensibila
şi ori de cite ori citeste un text se transpune în personaje si cîteodată îi
vine să plînga, eu am chemat-o la teatru, dar ea mi-a zis ca are deja o sora
care este la liceul de arta ştefan luchian la sectia teatru si ca nu poate veni
în oras decît daca vine şi sora ei, si sora ei nu prea vine în week-end în oras,
pentru ca are des turnee în alte orase. Deci, lorica mi-a zis ieri să o ajut la desen să ii fac o
schita dupa un desen al lui stefan luchian care se cheama carbunarul. Si eu am
cautat desenul lui luchian ca sa ma iau dupa el si nu l-am gasit si am gasit in
schimb un desen al lui stefan luchian care se cheama lorica si l-am sunat pe Radu sa ma ajute si Radu
a gasit desenul cu carbunarul.
diana carbunaru preda si la 9b, unde invata madalina. madalina stie sa cinte la chitara si are o voce frumoasa. azi cind s-a intilnit cu mine, mi-a zimbit ca o vampiroaica.
unde este diriginte nelu care astazi era de serviciu si mi-a cerut numarul de telefon al lui Radu ca sa stabileasca sa faca el de la 2 si Radu de la 4, si la clasa 9 i, care este clasa vecina cu
diana carbunaru preda si la 9b, unde invata madalina. madalina stie sa cinte la chitara si are o voce frumoasa. azi cind s-a intilnit cu mine, mi-a zimbit ca o vampiroaica.
duminică, 10 noiembrie 2013
La ultima rosa
Iarnă, tu
Te-ai născut
albă ca laptele
Pentru
contrastele tale copacii renunţă
Florile renunţă,
fluturii renunţă
norii renunţă
ochii tăi, cîte
culori amînate
oaspeţii tăi, cîte
viori dezacordate
iarnă,
tu,
te
iubeam acum un an
şi
tu mă iubeai
dar
acum, te du!
joi, 31 octombrie 2013
Covorul persan
Am plecat. Ancora stătea
înfăşurată în jurul unei stînci albe, valurile se spărgeau de ea înspumate.
Zile şi nopţi pe mare,
corabia uşoară, cerul senin
Seară veştedă
uşoare răbufniri ale vîntului, potolite repede
cobor în nacelă, este un
hublou. Prin el se văd adîncurile, sunt nerăbdătoare, deşi este noapte şi aici
luminile sunt doar cele ale corabiei. Privesc cu căpitanul prin gemuleţul rotund. Alge lungi,
răsucite de curenţi ca desenele dintr-un covor persan. Maro, verde, negru,
bej....mult albastru....
o sirenă, părul
lung blond, a doua, tot blondă...duc amîndouă în palmă pahare făcute din hîrtie, seamănă cu corăbioarele şi, curios lucru, apa nu le înmoaie....Visez.
duminică, 20 octombrie 2013
Dragul meu Robinson,
de cînd
ai plecat, am plantat o viţă peste cerdac
cu
struguri albi, mii de ochi ai lui Argus
mă urc
pe acoperiş ca într-un plop şi răzuiesc cerul de porţelan
după
steaua nordului
să o vezi,
să vii din nou la mine
cît
strugurii sunt copţi
am deja
o vrabie
stă agăţată
de lună ca o desagă de-un băţ
cînd va
creşte am să îţi trimit cu ea o scrisoare
pînă la
stea mai este un pic
pînă la insulă un strop
pe
insula ta este mereu primăvară, chiar văd ploaia cum cade în noapte şi –n zi
aici se
strîng frunzele uscate aşa cum strînge soarele bruma,
doar cu
un zîmbet luminos
îmi
lipseşte oceanul,
sarea,
briza
ssst...pe
aici dă cîteodată tîrcoale nevasta lui Ovidiu,
cel cu
Pontul Euxin
poetul
îţi mai
scriu eu
luni, 14 octombrie 2013
duminică, 13 octombrie 2013
Sora mea, sonata avea doi fii
Dimineaţă de
toamnă, mă chemi
Să-ţi văd Secunda care desparte ziua de noapte,
dintr-o clipire
a ochiului Domnului
Mîncăm mînătărci
pe marginea drumului
Şi apoi
aiurăm amîndouă despre bine şi rău
Pe bărbatul cu favoriţii lungi
Nu ştiam că într-o zi îl voi
găsi şi îl voi iubi
Şi el se va întorce la mine,
aşa cum se întoarce viaţa dinspre moarte
ca un obraz rotund cu un zîmbet
din viitorul secol 19.
vineri, 11 octombrie 2013
Sala unde era Miruna
Îmi amintesc,
Era o sală înaltă,
ca o catedrală
Cu siluete
întunecate ca nişte călugăriţe ghemuite în rugăciune
O femeie avea mîini reci de
statuie
O alta
degete însorite
Prin vitraliile albastre
treceau pe rînd aştrii, Mercur, Luna
Un om căuta un pian, altul o
chitară
Chipuri tăcute de îngeri
chipuri sfioase de muze
....ca apa pe ţărmuri scria Miruna.....
joi, 3 octombrie 2013
palmier
mi-au crescut pe dedesubt două
ramuri
se văd dacă te uiţi bine, pe
obraji
cu frunze răsfirate ca o margaretă
m-am uitat cu atenţie, abia au
răsărit ieri nu le aveam
şi pielea- ca un pămînt desţelenit,
se vedea că săpaseră adînc în nisip.
apoi am căutat un loc unde să
cresc, un loc paradoxal
cu soare şi un pic de umbră
sau altfel spus cu blonde şi brunete
de aici se aude oceanul, sunt
bărci cu motor, două pictoriţe pe plajă
pictează
şi se bronzează
fac şi cîte o cură cu aer sărat, trei într-
una
de cînd sunt palmier am
devenit pretenţioasă
şi singuratică, înfumurată
îmi place cîte o maimuţă care
mă caută de banane
dar nu am încă nici un fel de fructe
din observatorul
meu am aflat că
meteorologii
anunţă ninsoare, mă cam derutează frigul
mă pune pe
fugă în jurul meu însămi
şi am cum se
spune probleme de conştiinţă
care ajung,
cînd e crivăţ,
probleme de logică,
nu mai ştiu sunt plantă sau pom
şi ca să
schimb subiectul, ruşii zic că o să fie iarnă grea,
ceea ce e un loc comun pentru
ei,
de la nemţi am aflat că prima
ninsoare cade întîi în cer
apoi pe pămînt
aştept iarna asta fulgii care seamănă
cu mine
mici palmieri cu tulpinile
invizibile
sâmbătă, 28 septembrie 2013
damur
Ca păstrăvii prin ape trec
orele
La maluri se opresc oile
Cîinii latră
Cîntă viorile
Iubitul meu vine
Odată cu ploile
Ca gîndul prin minte vin
zorile
Pe cîmp se usucă florile
Trec norii
Cocorii
Prin apa
înaltă
Iubitul meu
saltă
În taină se închide
o poartă
În seara cu
lună deşartă
În ora întoarsă
De linişte
stoarsă
Iubitul meu
aduce
Cu o piatră
arsă
marți, 24 septembrie 2013
Pisica şi mărul
☏ Pe un gard stătea o pisică. Era
roşcată şi rotofeie, avea în burtă pui. Un copil a trecut pe lîngă ea, a mîngîiat-o,
s-a mirat că poate sta aşa în echilibru şi pisica a început să toarcă. Copacii,
iarba, aerul, totul a devenit roşcat şi a început să toarcă. Au fost cîteva
zile cu vînt puternic. Copilul a plecat.
☏ Pe masa din dormitor era un măr,
un dar. Era roz cu galben pe o parte şi cu o codiţă mică. Pisica l-a văzut, l-a
mirosit şi l-a rostogolit cu lăbuţa pe duşumea. O vreme l-a purtat în gură,
apucat de codiţă ca pe un şoarece. Pentru că mărul era exact potrivit pentru
pisică, nici prea mare şi nici prea mic, pisica s-a jucat cu el mult timp. Şi acum
aud cum se rostogoleşte mărul prin cealaltă cameră.
duminică, 15 septembrie 2013
Copenhaga
Cerul e ca o
acuarelă gri. Am oprit în Copenhaga şi merg cu căpitanul spre un muzeu de artă.
În faţa galeriei stau grupuri de turişti aşteptînd deschiderea. Sunt şi două
bulgăroaice, o mongolă. Intrăm odată cu grupul femeilor. În stînga este o pictură care
reprezintă un portret al lui Robespierre. Poartă pantofi înfloraţi, o ironie a
pictorului. Mîna îi odihneşte leneşă într-un buzunar. În spatele lui, asortat
încălţămintei, un castan înflorit şi în acelaşi timp desfrunzit, pe un fundal
de toamnă arămie.
În dreapta lui Robespierre, un
tablou al unui savant, cu un teanc de volume legate în piele şi pe masa de
lucru o lupă, o pereche de ochelari şi
un telescop. Un supraefect.
În mijlocul galeriei, pe un
scăunel rotund, în picioare, o femeie tînără îmbrăcată în rochie de bal pozează
pentru cîţiva pictori. Rochia ei este
albastră, din mătase, are multe volane şi o talie înaltă. De dincolo de o mască
aurie cu marginile negre, privesc doi ochi de aceeaşi culoare ca şi rochia. Îl
caut pe căpitan să îi arăt modelul, dar nu-l văd lîngă mine. Deodată, femeia
care pozează îmi zîmbeşte. Îi zîmbesc şi eu pentru că îmi este familiar zîmbetul.
Îmi vine să mă tot învîrt în jurul ei, atrasă ba de rochie, ba de ochii femeii,
dar pictorii de pe margine sunt nemulţumiţi, aşa că mă îndepărtez. La ieşirea
din galerie, un tablou uriaş,Sfîntul Sebastian cu Iisus copil în braţe. Sfîntul
e frumos şi transparent din pricina tinereţii.
Ajung singură
acasă. Îmi amintesc zîmbetul femeii în rochie albastră. Era zîmbetul căpitanului.
Plecăm din
nou pe mare.
Păstorul din
Copenhaga tundea oile cerului
Prin lîna pufosă, mîinile
negreselor ţeseau aripi de vulturi.
duminică, 25 august 2013
Cele 100 de concubine ale împăratului
Pe baloţii mari şi pufoşi de
lînă stătea sfetnicul împăratului scrutînd orizontul. Din depărtare, cu doar
douăzeci de ani în urmă, împăratul venise cu o mică escortă şi, ridicînd în aer
arătătorul arătase vîrful unui bambus pînă la care trebuia să se înalţe
palatul. Acolo avea să locuiască prima din cele 100 de concubine ale sale.
Acum cele 100 de concubine,
care la început coseau în gherghefuri mici păsări colorate şi liane lucrau tapiserii cît peretele. Împăratul era
disperat. Stătea în faţa paharului cu sake şi vorbea doar cu sine. Într-o zi îi
crescu în vîrful capului un coc mic, răsucit, iar perciunii îi coborîră ca la
evrei. Ochii aveau gene lungi şi negre şi gura se rotunjea delicat cu zîmbetul
celei de-a 36 -a gheişe. Se apropie de oglindă şi o sărută. Apoi fugi ca vîntul
care se luptă cu umbrelele deschise. Afară ploua ca din ochii celor 100 de
concubine.
miercuri, 21 august 2013
Venus
Arid,
arid…aşa este ţinutul acesta prin care mergem de cîtva timp. Cocostîrci de
deşert, lungiţi pe picioroange ciugulesc din drumul soarelui pe boltă. Plictiseală
de consistenţa norilor pe cerul nopţii...ierburi pitice cu frunze pline de
ţepi, pietre roşiatice cu luciri de bronz, pe care poposesc colibri. Ne tăvălim în nisip de pe o
parte pe alta, ca să ne răcorim. Sub stratul uscat, nisipul e umed şi rece, ca o
încăpere cu podeaua de marmură. Miezul pămîntului susură ca un cîntec la oboi. Cînd ne ridicăm în picioare,
suntem deja acoperiţi cu armură. Prin viziera căpitanului, ochii lui ca
porumbiţele albastre din lună aşteaptă.
sâmbătă, 17 august 2013
Despre puritatea rasei
Atrocele marşuri de la Discovery
ţiuie în urechile filelor de istorie
Şi mormane de oase întinse pe
pereţii clădirilor, mormane de dinţi în scobiturile scărilor, în dalele
străzilor simultan mestecă hap după hap
În capătul cîmpului apune o
lună cu un soare de mînă
Întîi roz, apoi palizi obrajii şi inimile bat tic tac tic tac
Pînă vîrfurile copacilor se
înroşesc odată cu primele stele
Lîngă clipocitul rîului de
mîine se pregătesc licuricii, se coace pîinea între conversaţii vesele
Hristos anină în rădăcinile
întoarse picăturile noilor izvoare
Somn uşor pînă la ziuă pescarilor! marea e lină şi curenţii se pot vedea la buletinul de ştiri.
sâmbătă, 3 august 2013
marți, 30 iulie 2013
p3
Din însemnările lui
Frederic, scrise pe susanul covrigilor:
♥ Covrigii sunt un exemplu pentru maya. Vederea şi
gustul pot fi înşelate, dar consistenţa?
♡ Unele filme, cum este
Chungking Express, seamănă cu două bucăţi de catifea bleumarin. Copiii foarte mici ar putea
învăţa cu ajutorul lor ce înseamnă dragostea.
♤ Doi oameni pot fi foarte
asemănători, la mers, statură, îngîndurare. Unul se poate să nu te cunoască
şi altul să te cunoască. Şi nici unul dintre ei să nu te vadă. Acesta este un exemplu de perspectivă liniară cu două puncte de fugă.
♠ Literatura s-a născut într-o zi cînd un băiat a strigat: lupul, lupul şi nu era nici un lup în spatele său. El însuşi avea o şapcă cu o mască de lup. Îl trimisese maică-sa dis de dimineaţă să ducă gunoiul.
♠ Literatura s-a născut într-o zi cînd un băiat a strigat: lupul, lupul şi nu era nici un lup în spatele său. El însuşi avea o şapcă cu o mască de lup. Îl trimisese maică-sa dis de dimineaţă să ducă gunoiul.
♣În funcţie de vîrstă,
călătorii dintr-o staţie de autobuz privesc în direcţii diferite ale şoselei. (☚☛).Un
copil va privi după colţul refugiului.
luni, 29 iulie 2013
a.m.
Dimineţile cînd trebuie să
călătoreşti cu trenul au un aer special. Mirosul canapelelor din compartimente,
praful din gară, aşteptarea ca un aer stătut, încins şi uscat şi, bineînţeles,
o anumită febrilitate a călătorilor, foarte puţin atenţi la cei din jur.
Peronul atinge limita dintre posibil şi actual odată cu intrarea trenului în
gară. Timpul se taie în felii, ca un tort redesfăcut din straturi, de la frişcă
spre blat.
Mă trezesc devreme şi plec la
gară să îl aştept pe Frederic. Încă nu sunt oameni pe străzi, răzleţ trece cîte
o maşină. Un oraş uriaş doar pentru mine. Blocurile şi casele, ziduri calde,
prietenoase ca nişte verişoare. Pe gazonul de lîngă gară, doi cîini se joacă.
Un corb croncăne nervos în concurenţă cu crainica.
Pe peron, o orchestră de
pensionari. Vorbesc şoptit. Îşi ţin cu afecţiune şi atenţie instrumentele. Asteaptă
o solistă de operă. Lîngă mine, o femeie strănută. Pensionarii îi spun în cor
“Sănătate!”
duminică, 28 iulie 2013
Voalurile
Pe vapor multe pînze sunt
aspre, ca să reziste vînturilor şi apei sărate. Hainele marinarilor, velele,
tapiţeria sezlongurilor, uneori chiar turiştii ocazionali vin îmbrăcaţi cu
haine groase din in şi cînepă.
Plecăm dimineaţa spre ţărm. O barcă ne duce aproape. Marea limpede, întindere netedă şi singură ca o prietenă care se face că nu ne
cunoaşte. Devine familiară abia după o bucată bună de drum petrecută împreună. Prin
apă se răsucesc din cînd în cînd peştii ca cerceluşii în urechile negreselor. Este
o ţară cu climă caldă şi blîndă, unde adie mereu un vînt lin şi parfumat. El aduce
de pe mare miros de depărtări şi din grădini adieri de simpatie.
Mergem în vizită la prinţesă. La palat, ierarhia se
evidenţiază prin felul cutelor pe care le fac hainele. Birocraţii şi curtenii
poartă haine care nu fac aproape deloc cute. Diplomaţii şi artiştii au haine
subţiri şi unduioase, din mătase şi catifea. Cel mai frumos este îmbrăcată
familia prinţesei şi mai ales ea. Ţesături din cele mai puţin cunoscute, moi şi străvezii, aurite şi opace, străbătute de irizări şi încărcate cu
pietre scumpe sau cu fire din diverse metale preţioase.
Hainele căpitanului meu sunt frumoase, din
mătase aurie, iar sabia din ţinuta de gală străluceşte la şold. Are chipul bronzat ca rodiile. O aşteptăm pe
prinţesă cîteva clipe într-o anticameră. Pozează pentru un pictor.
Eu contemplu perdelele,
încrustaţiile mobilelor şi chipul căpitanului.
Un paj vine aproape de mine şi
îmi întinde o gutuie, iar căpitanului meu o curmală japoneză.
Jesus bleibet meine Freude
J. S. Bach: Jesus bleibet meine Freude, interpretat de Kathrin Meyer si Hanna Lamprecht
vineri, 26 iulie 2013
Duduca Silvana
Aerul miroase a frunze şi
ierburi arse. Preerie în iulie.
visez o toamnă în care
fructele să bucure pisicile, furnicile şi oile,
care seamănă cu dudele prin
cîmpul aspru al pădurilor,
Silvanelor!
Silvanelor,
dudelor.... ♨
Daruri pentru
numismaţii
Căutători de guşteri.
duminică, 21 iulie 2013
Marea Caspică
Soarele se împrăştie peste cer şi apă ca mantia împăratului Chinei, din roşul cel mai aprins. Apa este rece şi întunecată în zare, dar limpede cînd este văzută de aproape. Se vede pietrişul de sub tălpi, de culoare cărămizie, galbenă, gri.
Traversăm plaja aproape de ţărm, prin apă. Soarele este sus şi norii albi sosesc în port, corăbii albe, încărcate cu mirodenii.
vineri, 19 iulie 2013
Alsacia
Căpitanul caută un ţărm, al
unei insule pe care nu am mai poposit. Priveşte îndelung prin telescop, zi şi
noapte. Mă întîlnesc uneori cu el la lăsarea serii. Mă priveşte în ochi şi eu
văd spinări curbate de balenă, cozi repezi de rechini, portative cu plevuşcă. În jurul
nostru lumea freamătă de viaţă, se mişcă, se luptă. În inima mea marea se colorează
cu culorile unui voal oriental.
Compartimentul era întunecat
cu banchete din lemn vişiniu şi între ele un culoar destul de larg. În legănarea trenului, cîte un călător trece
împleticit. Se sprijină cu mîna de spătarul scaunului unde stau şi îmi trec
prin faţa ochilor mîini fine de femei, cu inele colorate, cu unghii îngrijite,
mîini dolofane de copii, mîini obosite de bătrîni şi mîini cu degete lungi de artişti. Aceste mîini mă privesc ele pe mine, cu ochii ascunşi în unghii, pe
încheieturi, în linia vieţii şi capilare.
Sunt priviri scurte, ca fulgerări,
priviri curioase şi inocente.
În şir,
trec doi bărbaţi, tată şi fiu. Ştiu pentru că mîinile lor se aseamănă, ca
aşezate pe aceeaşi claviatură.
Ajungem într-un ghiol.
Pămîntul în jur este mlăştinos şi sunt punţi pe pilonii acoperiţi cu muşchi. În
tufişuri ţipă becaţe, zburdă libelule şi
fluturi în culorile zebrelor. Este o dimineaţă mofturoasă, dar ceaţa se ridică
greoaie şi lumina se lipeşte de apa verzuie ca o peliculă aurie. Venim dinspre
oraş, unde am înnoptat cîteva zile. Frederic este somnoros. Nu pot să îi
povestesc despre visele mele alambicate bîntuite de personaje iubite în tinereţe.
Prin frunzele papurei, melancolia lui se aşterne
ca un puf alb.
ca un puf alb.
luni, 15 iulie 2013
duminică, 30 iunie 2013
Poştaşul
Cu coatele
sprijinite de fereastră
Stă o fată
Aşteaptă
poştaşul
În zilele senine,
limpezi ca cerul de vară, se apleacă
puţin şi priveşte iarba
Vorbeşte cu
gîzele, cu melcii, cu cîte un pui de pisică
În zilele
noroase, pustii, din capătul străzii trece o bicicletă
Cu un om cu
pelerina cenuşie
Cînd ninge,
zgîrîie un cerc în florile de gheaţă şi suflă în el abur cald
Dincolo,
fulgii clipesc jucăuşi
Din genele Lui.
vineri, 21 iunie 2013
Un om
Ningea şi părea că plouă
Fulgii cădeau ca picături de
apă în cercuri pe pămînt
Scriere rotundă, ondulată
Printre picături creştea
iarba, ieşeau rîmele, rădăcini nodurose sprijineau norii
În mijlocul oceanului stătea
un om
Stîlpii de sare ai apei se
topeau ca zăpada
La ţărm, un evreu vindea
undelemn,
în butoiaşe lungi cît un braţ
de om.
În visul meu de dimineaţă un
om aprinde lumina şi încuie uşa pe dinăuntru.
miercuri, 12 iunie 2013
Marţi
Şi păsările se ceartă din
dragoste
Cînd teii explodează cu flori
Cireşii cu cireşe.
Peste unde trece înserarea
Peste viitorul lui étre ninsoarea
Din părul sirenei curge uitarea.
Rîul acesta are o apă mai
dulce decît cea de ieri,
păstrăviorule.
luni, 10 iunie 2013
amintiri de luni
La marginea crîngului e iarba
înaltă
În ea se
ascund ciutele fugind de vînători
Timpul întindea
capcane în braţele soarelui
O luntre căuta
o apă
Un om o stea
de aramă
Pe vremea
aceea, căprioara mea roz,
Culegeam amîndouă
rouă din frunze
În jurul
lumii balerinele încruntate
Rupeau pufii
păpădiilor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






















