Perspectiva transcendentă în roman
Capitolul acesta este despre caracterul Lidiei Ivanovna. E al treilea pe care Tolstoi îl dedică acestei panarame, cu un rol probabil nu minor în deznodamantul romanului.
Fac o divagație.
Mi- l imaginez pe Tolstoi în fața nevestisii, care îl întreabă cu cine s- a mai futut în ultima lună. Și el, radiind de fericire, îi spune sincer că e îndrăgostit lulea de o doamnă foarte bună la suflet, o sfântă, care lucrează în minister. Bine, nu cred că a fost niciodată așa de sincer Tolstoi cu nevasta. Dar ar fi putut fi sincer în fața lui Vronski, cel măcinat de rușine că umblă după o femeie căsătorită. Iar Tolstoi l- ar fi întrebat:
- Cu cine e căsătorită?
Vronski:- Cu Aleksei Aleksandrovici Karenin.
Tolstoi:- Cine, ăla care e acum cu Lidia Ivanovna?
Vronski:- Serios? E cu Lidia?
Tolstoi:- Da, e cu curva de Lidia.
Vronski:- Păi parcă umbla cu Lidia un medic...
Tolstoi:- Umbla, dar nu numai medicul, și preotul, și mitropolitul, și ziaristul, și avocatul. Numai eu știu vreo 10 care au umblat cu ea. Ai umblat cu 10 femei înainte de Anna?
Vronski, după o pauză scurtă de meditație:- Nu, cred că vreo 6 până la Kitty, 7 cu Kitty, cu Anna- 8.
Tolstoi:- Vezi că e mai mare coarda decât tine? Dar știi care e diferența dintre tine și ea? În afară de asta cantitativă?
Vronski:- Nu.
Tolstoi:- Ea are argumente. Poate să îți argumenteze moral. Poate să zică despre fiecare cu care s- a futut de ce a făcut-o. Pentru că era generos, pentru că era sincer, pentru că era amabil, pentru că iubea plebea, etc. Nu stau acum să le înșir pe toate. Știi că la literatură ți se cer numai două argumente, chiar dacă experiența ta e de peste 10.
Vronski:- Ce tâmpită! Ce argumente îți mai trebuie când ți se ridică baioneta pe vreme de război? Tragi și gata!
Tolstoi:- Sunt de acord cu tine. Perfect de acord. Nevastă- mea nu înțelege diferența dintre a avea o armă și a avea doar un stindard. În fine. Acum e cu Karenin. Cică îl iubește și se fute cu el fiindcă e mail sfânt decât barbacsu.
Vronski:- Mie îmi plăcea barbacsu, era inteligent și amuzant. Când venea la popotă făcea un fel de stand- up comedy de muream de râs. Mă îndoiesc că poate Karenin să facă vreun ofițer să râdă.
Tolstoi:- Să râdă, nu. Dar de râs, da. Și gândește- te că acum e cuplat cu o proastă ca Lidia. Cu Anna se mai abținea.
Vronski, după câteva secunde de introspecție:- Oare nu ar fi mai bine eu și Anna să ne întoarcem în Italia?
Tolstoi:- Treaba voastră, dar eu acuș încep partea a șasea. Nu mai am foi să vă fâțâi iar prin Italia. Lași așa cum am gândit eu.
Vronski:- Fie! Facă- se voia ta!
