Dorel:- Faptul că niciodată nu îmi dai o a doua șoseată după ce pui rufe la spălat?
Mr Brasil:- Puneți -le tu!
eu:- A fost nevoie de ciuperci pentru a dirija oile sau renii spre cele mai înalte culmi ale cunoașterii absolutului?
Mr Brasil:- Asta-i bună! Ce făptură vegetală vroiai pentru a descrie instinctul ? O ferigă? Un cimpanzeu? Un ibric golit de cafea?
Dorel:- Vezi că ultimele două nu sunt făpturi vegetale.
Mr Brasil:- Nu, dar totul la origine a fost așa. De exemplu, adeneul e vegetal.
eu:- -Nu areneul e mai larg răspândit? Parcă așa se gândea acum 6 milioane de ani.
Dorel:- Știe cineva cum se gândea acum 6 milioane de ani?
Mr Brasil:- Cum să se gândească? La fel ca în zilele noastre.
Dorel:- De aia se zice că omul a evoluat din antropoide?
Mr Brasil:- - Tu dacă ai fi profesor cum ți- ai felicita elevii că au caiet la materia ta?
Dorel:- Simplu. Le-aș pune un 10.
eu:- Nu poți să pui un 10 pentru un caiet gol. Pui când se termină anul școlar și e plin.
Mr Brasil:- Aici ai de ales între două variante:- fie ai elevi la oră, spirite apolinice, maximum o foaie albă pe bancă, fie nu ai elevi la oră, vinovății dionisiace la final de an și un caiet plin cu lecții și exerciții.
Dorel:- Exact așa era și pe vremea mea! Cele mai multe chestii le- am învățat când chiuleam. Aveam o putere de concentrare pe lecțiile din manual ceva de speriat!
eu:- Da, și eu! Îmi amintesc că odată am avut pojar și în cele 3 săptămâni cât am stat în casă am ajuns cu materia câteva lecții mai încolo de unde erau colegii mei, care veniseră zi de zi.
Mr Brasil:- În zilele noastre cel mai greu nu este să scrii, ci să fi în temă cu diacriticele. Restul aproape că vine de la sine. Telefon nou, aifon modern, spirit metodic adecvat comunității științifice. Ia zi, ai văzut ce atitudine are dicționarul când cauți un cuvânt nou? Te întreabă întâi dacă ai pus corect diacriticele.
eu:- Mă duc să fac o cafea.
Dorel:- Adu și niște pâine cu gem din fructe de pădure. Numai eu știu cu ce groază de urși le- am cules. Ce vremuri! Am ajuns să ne luptam cu animalele pe cale de dispariție pentru o felie de pâine cu dulceată de mure.
Mr Brasil:- Și gândește-te că în comuna primitivă, bătălia era mai crâncenă, erau și urși grizzly, și mamuți, și dinozauri și ciuperci uriașe.
Dorel:- Ha! Hai! Ciuperci uriașe ca alternativă la fragi și mure! Ăsta da haos științific în biologie și istorie!
eu:- Și geografie! Cu cât sunt mai mari vietățile, cu atât câmpiile sunt mai mari. Și munții mici mici de tot, cât niște boabe de mazăre.
Dorel:- Apropos, mai avem conservele alea cu mazăre?
Mr Brasil:- Sunt vechi și de demult. Poți să le fierbi 6 milioane de ani, nu se înmoaie
Dorel:- Oare de ce se pune așa ceva în vânzare?
Mr Brasil:- Din motive paideice. Să mai renunți la evoluție. Vezi că există așa ceva, e clar că în loc de mazăre a crescut un mutant.
Dorel:- Mda. Ce bună cafea!
eu:- A cumpărat-o Mr Brasil. E din Brazilia.
Morala: Vorba domnului Fi. Scriitorul trebuie să scrie zilnic, are, n-are inspirație, trebuie să umple cel puțin o foaie albă de hârtie. Altfel se apucă de dans, de fotografie, se trezește că lălăie singur cea mai tare melodie a momentului istoric. Așa și eu.
