Împart povestirea acestor câteva pagini în două părți.
Aflăm răspunsul la câteva nelămuriri.
Gavrilescu e in pat, normal la cap. Baba, matroana stă lângă el și îl consiliază. Îl pune să îi mai povestească experiența care îl îngrozise atât, cea din întuneric. E îmbrăcat și destul de treaz, refuză cafea, iar mârlanul de Eliade menționează că baba bea îndelung din ceașcă, satisfăcută, când Gavrilescu aduce în discuție nuditatea lui și că pentru femei a fost cel mai greu să îl îmbrace, fiindcă nu vroia deloc. Nu auzi toată ziua un om serios vorbind relaxat de stadiul 0-2 ani.
In sfârșit, politicos, pleacă de la țigănci, aude tramvaiul, îl prinde în ultimul moment. E seara, 8 jumate, a stat la țigănci cam 5 ore. Pleacă spre Otilia să își recupereze partiturile. În tramvai, personajul e îmbrăcat complet, are sacou, cămașă, pantaloni, buzunare la pantaloni, portofel în buzunare, pălărie pe cap. Îmi imaginez cum a umblat prin casa țigăncilor în chiloți și cu pălărie și pe unde s-a lăsat de pălărie de a trebuit toată lumea să i-o caute.
În tramvai, are chef de vorbă, e vesel, încearcă să intre în vorbă cu niste tineri. Aici aflăm că Gavrilescu are păr și își mai trece mâna prin el, ca orice pianist adevărat, care trebuie să -și simtă și propriile coarde, nu doar clapele trase de ceilalți. Coboară din tramvai pe strada Preoteselor, spre casa Otiliei pe care se gândește că o va găsi la masă împreună cu mătușa ei și că îl vor ține de vorbă până la miezul nopții.
-Le spuneți că ați fost la țigănci și vă lasă repede să plecați, îl sfătuiește taxatorul.
Urmează partea a doua a capitolului. Mâine, poate.
