Dorel, mie:- Știi că un mare filosof contemporan a scris o carte, Cum să trăim fără dușmani?
Mr Brasil:- Știm.
Dorel:- Știți că eu chiar vreau să știu un răspuns concret la întrebarea : Cum să trăim în vacanță fără dușmani?
Mr Brasil:- Pui paie pe foc sau ce?
Dorel:- Nu, uite o întreb pe ea. Strict pe ea, nu te bagi cu pluralul. Cum se poate trăi în vacanță fără dușmanii de clasa?
eu:- Bagi muzica. Chitara, pian, baterie. Și a altora și a ta, zic de muzică...
Dorel:- Perfect! Dar cum se poate trăi fără dușmanii de rasă?
eu:- Tot eu?
Mr Brasil:- N-ai auzit că azi ești favorita la Ghici cine știe mai bine ca mine!
eu:- Ok. Răspund. Ca să trăiești fără dușmanii de rasă în vacanță e bine să citești cât mai multă literatură. Dușmanii de rasă sunt personaje principale în literatură și aduc și premii serioase la concursuri internaționale.
Dorel:- Dar cum să trăim fără dușmanii de specie știi?
eu:- Nu.
Mr Brasil:- Dușmanii de specie sunt acele ființări care au brățări. De exemplu, persoanele invitate la o petrecere în pijamale.
Dorel:- Adică e ca și cum ai vrea să pleci de la petrecere și nu ești lăsat să intri înapoi decât dacă arăți că ai brățări.
Mr Brasil:- Perfect.
Dorel:- Și cum poti scăpa de ei?
Mr Brasil: Ce nu înțelegi? Vrei să îți desenez? Ești prieten de specie dacă nu ai brățări și ești dușman de specie dacă ai brățări.
Dorel:- Păi nu ai zis invers?
Mr Brasil:- Depinde ce vrei. Dacă vrei să scapi de dușmanii de specie, nu mergi la petreceri. Dacă vrei să rămâi dusmanul lor de specie, mergi și porți brățări.
eu:- Deci cum ai da-o, de dușmanii de specie nu poți scăpa.
Mr Brasil:- Vezi că ai înțeles? Întrebarea nu are sens cu privire la specie, dar are sens cu privire la gen. De dușmanii de gen scapi ușor. Treci de partea adversarilor lor.
