Intră Dorel peste mine în timp ce îmi încheiam bluza de pijama. Trag un răcnet de se zdrăngăne toate geamurile.
Pleacă repede în sufragerie, unde Mr Brasil butona telefonul cu o viteză mai ceva
decât lumina.
Dorel:- Ce avem la felul doi? Vreau să știu, dacă nu îmi comand pizza.
Mr Brasil:- Nu știu, întreab-o pe ea.
Intru în sufragerie și îi chem la masă. Ne așezăm. Mr Brasil vine în spatele meu:
- Am auzit că faci pe mironosița cu Dorel.
Dorel:- Da, ai auzit bine. Noroc că aveam căștile pe urechi, altfel îmi spărgea timpanul
Mr Brasil, mie:- Întoarce oleacă fața.
Îi întorc și obrazul celălalt.
El:- Se vede că le ai cu felul doi!
eu:- De ce zici asta? Ai gustat cumva pe furiș?
Mr Brasil:- Eu nu gust pe furiș, o fac de față cu toată lumea.
Dorel devine atent.
Mr Brasil îmi prinde fața cu ambele mâini și îmi linge o sprânceană:- Da, e bun! Ai făcut piure fix cum îmi place mie.
Dorel:- De unde știi? Ți- a șoptit o rândunea?
Mr Brasil:- Nu, i- a sărit o picătură pe sprânceană.
eu:- Ha! Deci ăsta- mi ești! Era să îmi stea inima în loc ...de....
Dorel:- De? Zi-ne! De...
Mr Brasil:- Nu e treabă ta franceza! Bagă nasul în castron, că ți se răcește supa!
