- Cine ești tu să îmi trasezi direcția? mă rățoiesc eu la el.
El:- Sunt regele, președintele și șeful tău direct.
Eu:- Și de ce adică eu trebuie să dorm la perete și tu la margine? Poate am chef să merg la baie noaptea, poate vreau să ies la o țigară, poate să mă plimb pe afară, sub ploaia de stele?
El: - Nu poți dormi la margine, eu nu pot dormi la perete, dormi în magazie! N- am coteț, că te- aș trimite acolo, să faci pe cocoșul cu alții sleș altele.
Eu: - Nu pot pe jos?
El: - Nu, pentru că pot să cad peste tine.
Eu:- Adică ai ditamai patul, dormi singur în el și cazi peste mine?
El:- Da, se poate. S- a mai întâmplat.
Eu, curios: - Cu mulți?
El:- Așa și așa.
Eu:- Câți? Zi un număr. Peste 5?
El: - Nu, adaugă și niște zerouri.
Eu:- Peste 20?
El: - Am zis niște, nu unul.
Eu: - Peste 101?
El: - Măi, nu mai știi ce înseamnă niște?
Eu: - Poate 1010?
El:- Pe aproape.
Mă reped la el și încep să- l smotocesc. Capcăunule! Măgarule! Nehalitule! Nesătulule! Eu al câtelea sunt? Al 1011?
El își așează pijamaua frumos pe lângă corp, își răsucește ața la nasturele care începe să atârne: Ei, nici chiar așa!
Eu: - Adică ? Crezi că sunt tâmpit? Că nu mai știu să număr?
El: - Nu prea.
Eu:- Vrei să ne batem?
El: - Nu, n- am chef. Dacă poți dormi în dreptul ușii, te las să dormi pe jos. Dar trebuie să te trezești înaintea mea, altfel dă menajera peste tine când îmi aduce cafeaua.
Eu:- Și aici al câtelea sunt? Peste câți a mai dat menajera când îți aducea cafeaua?
El: - Peste câțiva.
Eu:- Și au pățit ceva?
El: - A căzut peste ei.
Eu: - Cine? Cafeaua sau menajera?
El:- Ambele.
Eu: - Și s- au simțit bine?
El: - Nu știu cum a fost pentru ei, pentru mine nu a fost bine. Nu mi s- a adus cafeaua la timp, m- au trezit înainte de vreme și într- un mod violent. A trebuit să o concediez imediat pe ea, iar pe el l- am abandonat.
Eu:- Ai cucuie, vânătai, cicatrice de la căzăturile menajerelor în dreptul ușii?
El:- Am câteva.
Eu:- Pot să le văd?
El:- Să vedem dacă meriți.
Mă enervez și plec de pe pat. Încep să mă plimb printre rafturile bibliotecii.
El pițigăiat:- Ai citit toate cărtile astea? Nu, numai pe unele. Și ai de gând să le citești pe toate? Da. Când? În această viață? Nu, după ce pleci tu.
Eu:- Așa, deci, ești politicos cu toantele.
Mă așez lângă el. Îl iau de umeri încurajator. Lasă, nu toate femeile sunt așa. Unele sunt mai rău.
El: - Așa e. Cele mai multe nu observă biblioteca.
Râd. Începe și el să râdă.
Eu:- Hai să ne uităm la un film.
El:- Da, hai!
Ne uităm la un film asiatic.
Apare o scenă de sex. Îmi zice: - Dacă deschizi gura, îți tai limba!
Nu deschid gura. Mîngâi ciucurașul pernuței de mătase de sub cap ca un obsedat pervers până mă trezesc cu câteva firișoare de ață în mână. Le ascund sub cearceaf să nu se prindă imediat că i- am jumulit perna. E prea cubică atmosfera asta dintre noi doi și actorul principal din film, nu vreau să fiu acuzat că am atentat fix eu la ea.
Îmi zice: - Mai zi și tu ceva. Eu am văzut filmul de zeci de ori.
Eu: - Ce să zic? N- ai spus să nu deschid gura?
El: - Numai la scena aia, nu la tot filmul.
Eu: - Aaa!
Se termină filmul. Mă ridic și mă îndrept. Am stat ceva timp culcat.
Se uită după mine cum mă dezmorțesc, pe urmă sare din pat și se repede la geam.
Îl deschide larg:- A înflorit cireșul!!!
Stăm amândoi sprijiniți de pervaz și ne uităm la explozia de alb și roz din fața noastră. Aerul parfumat îi zburlește părul lung și moale ca o aripă.
