- Unde te duci?
- Să mănânc ceva.
- Ai adus?
- Ce?
- Mâncare
- De unde?
- Nu mă enerva! De la stână.
- Nu.
- De ce?
- N-aveau.
- Ciobanii?
- Da. Se terminase mămăliga.
- Și nu puteați pune la proțap o oaie și să iei și tu ceva pentru acasă?
- Nu, că e o stână ecologică.
- Și? Crezi că oile sunt naturale?
- Sunt.
- Sunt oi artificiale, clonate. Știai?
- Am bănuit eu. Prea era plin de pisici.
- Și? Tu ai mânat ceva?
- Da. A venit o pisică și mi-a adus o bucățică de cașcaval. De la un șoarece fugit din laborator.
-Aha! Era mare bucățica?
- Așa și așa. M-am săturat.
- Și nu ți-a fost frig? Bate bruma.
- Nu. Am dormit cu șapte pisici pe mine. Albastru de Prusia majoritatea. Știi ce moi sunt și ce cald țin!
- Si ceilalți ciobani?
- Futaiuri, beții, scandenberg, plus antrenament zilnic la cuibărit oi și câini între picioare. Sforăiau ca urșii pe la două noaptea.
- Toate pisicile din stână au tras la tine?
- Nu. Vreo două au tras la ei. Dar ei au și cușmele alea călduroase, știi.
- Frumoase pisicile lor?
- Frumoase. Și așa de cuminți! Numai că au mustățile cam lungi și gâdâlicioase.
- Poate erau jderi...
- S-ar putea. Aveau niște ochi verzi și am văzut că le plăcea să mă lingă pe păr.
- Poate erau orfani. Simțeau că inima ta toarce un cântec de lună.
- M- am gândit și eu. De aia i- am lăsat.
- Bine că ai ajuns acasă întreg. Oile asta clonate nu prea au discernământ. Am auzit că se dau și la om.
