Cu Frederic în galeria din hol

 
 Soarele se reflecta în fereastra de sus, era cam pe la apus cînd Frederic mi-a spus un cuvânt compus din două silabe cu cifre romane, cifre năzdrăvane. Suntem într-un roman obiectiv sau într-unul subiectiv, m-am întrebat calculând debusolat ca bătrânul surmenat dintr-un text primul cotat de citit la sindicat.
Frederic mi-a arătat că un text subiectiv are o viziune despre lume  care pleacă de obicei de la ţuica de prune. În acelaşi timp, un motiv poate conţine ceva obiectiv, de exemplu o pasă capricioasă pe un câmp cu melasa.
Frederic a zis, nu-i nimic, eu nu-s nici pitic, nici baron, ci sunt om, aşa că, atunci când calul cel alb vine, mergem amândoi, tu ştii o piscină, eu sunt bun la latină.
M-am gândit cu stupoare că e vorba de o floare cu denumire ciudată, care creşte pe o coadă de vertebrată, dar Frederic nu glumea, chiar despre un tren îmi vorbea care duce, ce tare, direct către ......
a. soare                            
b. mare      
c. alte popoare    
d. Cetăţile Ponoare  
e. debusolare      
f. ardoare            
g. o ocnă de sare?        
h. un semn de mirare