Scena 9, Yniά

- Eşti cu farul pe bătaia lungă?
- Da, ce crezi?
- Abia se vede. Îţi bagi degetele în ochi.
- Mai e un pic.
- Dă muzica mai încet, mi se pare că dacă e linişte, văd mai bine.
- N-am mai trecut o dată pe aici? Parcă recunosc copacul ăsta.
- I-o fi plantat pe toţi acelaşi pădurar.
- Nu, serios, te-ai uitat bine?
- Am un simţ al orientării perfect, acum o luăm la dreapta. Deja e mai lumină.
- Da, se termină pustietatea. Uite, se văd oameni.
- Castelul e înainte.
- Hai, dă muzica mai tare, mi-a venit inima la loc.
- …………………………………………
- Buna seara.
- Bine aţi venit la Yniά !
- Aveţi locuri?
- Doriţi cu vedere spre lac sau spre munte?
- Nu contează, e noapte. Ne culcăm cum ajungem în cameră.
- Poate vreţi să beţi cafeaua în balcon dimineaţa.
- Nu, o să coborîm.
- Camera 89.
- Mulţumim.
- Auzi, Mendoz, oare mai e cineva în castel, nu prea e mişcare.
- Am văzut eu patru ameţiţi urcînd de la bar.
- Da, uite şi o doamnă cu perna sub braţ.
- Îsi caută patul, poate.
- Tu ce pat vrei? Din dreapta sau din stînga?
- De la uşă.
- Bine. Ce-i aşa grozav la castelul Yniά?
- O pendulă. Are cifrele intercalate, după 3 vine 7, apoi 4, apoi 9 şi tot aşa….
- Şi mai ce?
- Un manuscris tibetan. Despre yoga.
- Nu găseşti pe net?
- Ba da. Dar nu e acelaşi lucru.
…………………………………………
- Hapciu! Hapciu!
- Noroc!
- De la manuscris. E plin de praf. Praf vechi, cine ştie de cînd, mii de ani.
- Manuscrisul a scăpat de la un incendiu. E praf de cenuşă.
- Acum am şi eu ceva cenuşă în nări şi în plămîni. Păzea, că mă aprind!
- Dorel!
- Da. Uite aici o poză.
- Ce poză?
- Cu naplanul.
- Naplanul roz? Pe bune? E o miniatură?
- Da, uite are tot mesajul, e întreg.
- Super! Poţi să memorezi litera? Ultima literă?
- Nu ştiu, încerc.
- Stai că o desenz pe palmă.
- Nu ştiu dacă se poate, ăştia au camere peste tot. Şi senzori, nu poţi face nimic, nici poze, desene, nimic.
- Hai că am reţinut-o.
- Mergem?
- Da.
- Chiar că e interesant ceasul! Am intrat în castel noaptea şi acum e tot noapte. Parcă nici n-a fost zi.
- Păi după ora 7 vine 4 dimineaţa sau 4 noaptea.
- Or fi uitat să-l întoarcă.
- Nu ştiu. Hai să mergem, prindem răsăritul pe lac. Ţi-am zis că e grozav.
- Cum ajungem acolo. Nu e drum pentru maşină?
- Nu ştiu, vedem, Incertitudinea este o margaretă ale cărei petale le putem smulge neîncetat.