Naplanul roz

scena 1

Îşi luă inima în dinţi şi sună.
- Da, răspunse o voce.
- Stiţi cumva la ce oră pleacă avionul de Singapore?
- La 6.
- Pot întreba despre un pasager?
- Da.
- Doamna Armela Lymită?
- Aaa, sigur, doamna Armela călătoreşte cu cursa noastră. Doriţi să îi transmitem un mesaj? Cine o caută?
- Dorel Insianu.
- Insisteanu?
- Nu Insisteanu, Insianu.
- Şi mesajul?
-"Pe Marte plouă cu banane şi au plecat două bidoane".
- Sunteţi poet? Asta e o poezie modernă?
- Nu, este o parte dintr-un proces-verbal online. Doamna o să înţeleagă.
- Mă rog, de-ale dumneavoastră. O cunoaşteţi de mult pe doamna Armela?
- De mult. Din copilărie.
- Frumos. Mesajul a fost transmis. Doriţi să aşteptăm un răspuns?
- Da, dacă sunteţi draguţă.
- „În munţii gri sunt tigrii şi în Mendoz naplanul roz". Şi doamna e poetă? Înţelegeţi ceva?
- Da, mulţumesc, mulţumesc.



Scena 2

Supliciul cîrligelor

-Du-te şi vezi dacă s-a oprit maşina aia!
- S-a oprit, s-a oprit.
-De unde ştii, dacă nu te duci?
- Ştiu, că nu se mai aude, de aia.
- Poate s-a luat curentul.
- Nu s-a luat, uite, e aprins ledul de la monitor.
- Hai, mai, omule, du-te odată!
- Bine, mă duc. Na, s-a oprit. Ce fac? Scot rufele?
- Scoate-le şi adu-le în balcon.
- Bine.
- Hei ce faci, pleci, nu mă-ajuţi?
- Da n-ai zis că le pui tu la uscat?
- Hai, nu fii... Uite, eu le ţin şi tu pui cîrligele.
- Cum îţi dau cîrlige, la culoare?
- Cum la culoare?
- Adică la rufe albe, cîrlige albe?
- Cum vrei, cum nimereşti.
- Bluză de trening bleu, cîrlige bleu, tricou verde, cîrlige verzi, naplan roz.
- Cîrlige roz.
- Nu, nu mai ai cîrlige roz, nu mai ai decît unul mov şi unul alb.
- Asta e.
- Nu e aşa, e un semn. Fix aici s-au terminat. Auzi, am fost la Mendoz, ne uitam la un film, un sf.
-Şi ?
- Era acolo o chestie. Un marţian zice: "Dacă vii la Salon, adu un naylon".
- Aaa, am văzut filmul. Şi şeful îi răspunde: "Avem rulouri din Ceylon". Bun film!
- Cam previzibil.
- Îmi plac filmele previzibile, mă fac să mă simt inteligent.