În Milano se scutură
corcoduşii.
Parfumul dulce acoperă toate melancoliile amiezii.
Traversăm două cartiere cu
străduţe înguste şi spre seară începe să plouă. Eu îmi acopăr capul cu gluga,
dar căpitanul are pletele ude, picăturile de apă îi curg pe sprîncene şi
obraji, peste frunte. Plouă cu stropi mari şi lumina roşcată se fărîmiţează în
multe reflexii. Lîngă o casă cu coloane scorojite de timp, un bărbat tînăr se
odihneşte pe bancă. Are gulerul hainei ridicat şi priveşte ploaia care i se
prelinge pe pantofi. Căpitanul se aşează lîngă el şi îi atinge mîna. Eu simt
atingerea caldă, ca şi cînd ar fi pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu