Am zărit-o pe Otilie la braţ cu un bărbat în vîrstă, poate îi era tată, poate era un soţ şi ea a doua lui soţie
căutau ceva pe malul lacului, poate o cheie, poate pe mine
Otilie avea un mers uşor
te îndemna să o iei de mînă şi să zbori pînă în vîrful pomului după ultimele trei corcoduşe
care nu cad oricît ai zgîlţîi trunchiul
cînd a ajuns în dreptul meu am văzut lama cuţitului cu care trebuia să despice peştele
m-am repezit să rup trestiile din calea paşilor ei, să nu i se încurce în sandale
dar Otilie a făcut stîngaîmprejur şi a trecut pe poarta parcului cu părul plin de alge şi scoici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu