Vaporul nostru călătoreşte printre recifuri de corali şi sunt dificile manevrele, de aceea facem opriri dese în porturi. Căpitanul este preocupat şi rar îşi permite momente de relaxare.
În oraş, casele sunt euclidiene. Lumea de pe pămînt este orice ar face, lumea de pe pămînt.
Dar cerul e albastru de culoarea turcoazului, cu nori fini, străvezii, răsfiraţi ca subţiri pînze de paianjen. Printre ei, lumina se strecoară delicat. Aerul este rece. Sălciile îşi flutură crengile umede în onduleuri greoaie. Pămîntul se încălzeşte la focul frunzelor arse. Căpitanul meu are în dimineaţa asta ochii verzi.
Vaporul alunecă lin în muzica lui Mozart. Căpitanul l-a invitat pe copil şi el ne-a cîntat la flaut. Mozart era grav, dar zîmbea ori de cîte ori începea o nouă secvenţă.
Pe cerul negru zboară o pasăre albă cu aripi argintii ca un înger.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu