Mergem de o săptămînă întreagă de-a lungul Amazonului. Sunt zile calde şi umede şi aerul e plin de gîze. Pe punte au venit cîţiva tineri dintr-un sat de pe malul stîng. Vroiau să ne vîndă pînzeturi ţesute de localnici. Pînzele aveau pictate pe ele flori de liliac şi frunze de ferigă. Ca să ne înveselească, s-au înfăşurat în ele şi au dansat, dar căpitanul meu a rămas trist. Preţul pînzei era uriaş, ne-am tocmit multă vreme pentru ea, dar în cele din urmă ne-au dăruit-o pe toată. Un prinţ malaesian i-a adus căpitanului un fir de iarbă din ţinutul său. Prin el vedeam meteorii de pe Saturn cum se duc înapoi.
Dimineaţa aceasta, la fereastra cabinei mele, un pieptene uriaş întindea norii de la un capăt la celălalt al cerului. Apoi le-a pus bigudiuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu