Ora de noapte bate prin coborîrea storului
dar am văzut într-un film sau am visat,
cum
nu sunt perdele la geamuri
În ţinută de seară, domnul
oferă doamnei farfuria cu fragi
cum o să le culeagă, mă întreb,
cu mîna sau lingura, cu gura...
Doamna deschide ochii
şi mişcă pleoapele sau buzele, nu mai ştiu...
apoi ia betişoarele chinezeşti şi prinde o boabă
cu gestul unui samurai
înainte de sepuku,
mereu uimit, domnul priveşte farfuria mai uşoară
Pe perete se ridică uriaşă umbra rochiei de seară
3 comentarii:
dacă mă gîndesc că în Olanda a înflorit pictura de gen înseamnă că oamenii aceia chiar au avut oleacă de răgaz în viaţă cît să-şi savureze momentele fermecate ale vieţii lor...
:)) iar dincolo de ferestre, barbăcoţii se zgâiau cu nasurile la pervaz şi îşi dădeau coate între ei, privind evenimentul. Scriitorul îşi puse tocul în suport, stinse lumânarea şi se îndreptă spre pat...Între voaluri, doamna visa o maşină de spălat nouă.
Ce-ar fi să vă trimit o leapşă. "Rochia ta (a ei...a lui) de olandă cum e?"
Trimiteți un comentariu