Vacanță la mare. 3

 

Am inceput să îmi revin. Ne pregătim de plecare. Pilotul ne așteaptă.
- Mă duc o fugă până la mare să îmi iau la revedere, le spun băieților care îndesau în valiza mea toate suvenirurile și în cele două sacoși mulțimea de țoale purtate, inclusiv prosoapele și costumele jilave de baie.
Mr Brasil îmi strigă de la balconul hotelului:- Crezi că e ultima călătorie ? Acum avem tehnologia care să ne ducă rapid de câte ori avem chef!
Dorel se strecoară în balcon . Când mă întorc, îi văd pe cei doi îmbrățișați, urmărindu- mă cu privirea.
E aproape amiază. Soarele e sus, puterea lui încă se simte în apa caldă și în norișorii care își iau tălpășița rapid spre larg. Sunt mulți turiști, pe jumătate îmbrăcați, melancolici și înveseliți de aceste rămășițe ale verii. Copiii culeg cochilii de scoici și melci, care sunt mărișoare. Pe măsură ce plaja se va goli și vremea se va răci, vor fi din ce in ce mai mari și mai prețioase. Îmi iau și eu câteva, să marchez vacanța de convalescență oferită de prietenii mei 
Plecăm. Tot mai mic, litoralul se îndepărtează, ochiul albastru al marii este înlocuit de câmpie, dealuri și vârfuri de munți, așezările omenești, răzlețe sau numeroase se transformă în piese de lego întinse de un copil concentrat pe pânza arămie a toamnei.
Ajungem repede. Sunt puțin amețită și mi-e foame. Mr Brasil mă trimite în cameră:- Du-te și dormi puțin. Te chemăm să mâncăm.
Mă trezește Dorel.
-Hai la cină!
Mr Brasil preparase plăcinte și pizza. Mâncăm și povestim. Dorel aduce laptopul și ne uităm la fotografii. În timp ce eu îmi lingeam rănile, băieții se plimbaseră prin tot felul de locuri. Mr Brasil îmi atrage atenția asupra modei de toamna- iarnă, iar Dorel asupra celor mai recente modele de tatuaje. Mâine încep serviciul, iar lui Dorel i se termină concediul. Spălăm vasele toți trei și ne retragem în camerele noastre. Îmi deschid un serial polițist și mă uit până când infractorul se cuplează cu polițista. E destul pentru o singură zi, îmi zic în gând, închid televizorul și imi iau în brațe iepurașul de pluș, întorc fundul întregii stări de încordare a  istoriei, ca orice Dasein care se bucură de lumea ca vis.

Vacanță la mare. 2

 

      Pe plajă sunt puțini turiști. E seară și răcoare, vălurele lovesc ritmic țărmul. 

Sunt singură, nisipul e călduț și fin. 

Simt carapacele mici sub tălpi, a fost furtună luna asta, dar acum 

mirosul scoicilor strivite de buldozere s-a estompat. Îmi place aerul sărat și 

oarecum colorat în verzui și roz.
Mr Brasil și Dorel sunt la un restaurant. S-au bălăcit în piscină, au făcut duș, 

au dormit și sunt dornici de sporovăială în doi. Eu nu, 

sunt obosită și încă nu mi-am intrat în pielea proprie de om familiarizat cu litoralul. Mă feresc de oameni și caut o bucată de țărm unde să mă plimb fără să-mi stingherească traiectoriile imaginare cuplurile de îndrăgostiți, cei care își antrenează câinii pe plajă sau familiile numeroase cu câte cel puțin un  copil plângăcios în brațe.
Sunt mulți albatroși și pescăruși, sunt foarte mari și zgomotoși. Se țin unul după altul, într- un dans straniu. Se rotesc și țâșnesc brusc în apă, probabil pescuiesc.
Găsesc o piatră aproape de țărm și mă așez. Îmi aprind o țigară. Vânticelul

 împrăștie fumul din ce în ce mai alb în timp ce noaptea se strecoară în firele de nisip și în mersul trecătorilor, lungindu-le umbrele. Luna e sus, bombată și aurie ca un fruct copt, lucioasă și îngâmfată.
-Și înfumurată! zice Mr Brasil, nu îngâmfată. Mai ai o țigară?
Îi întind tabachera.
-Unde-i Dorel? îl întreb eu.
Mr Brasil:- La bar. Bot în bot cu un arabițoi.
eu:- Ești bine?
Mr Brasil:- De ce întrebi? Vrei să îți fac portretul?
eu:- Scuze. Nici mie nu- mi place întrebarea. Ziceam și eu așa, ca să știu cum stau.
El:- Nu stai prea bine, dacă tot ai adus vorba. Nu trebuie să stai noaptea singură pe plajă. 

Stai cu noi.
eu:- Da.
Mr Brasil:- Acum că tot sunt aici, hai să ne simțim bine amândoi.
eu:- Cum? Altfel decât să stăm?
Mr Brasil:- Nu. Fix așa. Stăm.
Împărțim bolovanul și ne uităm la păsările care încă nu s- au liniștit.
În depărtare, o barcă pneumatică ancorată se leagănă încet. Are un stindard canadian și o luminiță pâlpâitoare lângă babord.
Mr Brasil începe să îmi cânte cu voce caldă o melodie. Îmi place. Tac și îl ascult. E momentul în care cerul coboară 

până când stelele lucesc puzderie în jurul lunii, 

iar eu sunt într-un univers mic și finit, 

ca un diamant  perfect șlefuit.

Scrisoare de-un albastru aprins

Către 
Mihail, Ion și Ovidiu

Se clatină frunzele nucului 

ca minutarele unor ceasuri deșuchiate
Pe sub  cireșul aprins trece, 

cu pas de tânăr rebel un vers
...tu, regină a marii...
și pescărușii îmi apar în față 

ca un mesaj instant de la Ovidiu, 

solitarul frate exilat:
Aceleși astru răsare peste tine, 

poet moldovean, același astru 

apune pe umerii mei încordați
Azi oamenii vorbesc franțuzește, 

filosofii nemțește frunzărind aleile ca pe niște

 cărți, tu încă mai crezi că latina e vie.
Iubire, iubire, amandi, adoro, te amo, 

amândoi ardem, dar eu ard până la cenușă
Și cu mine ard, în albastrul ca lacrima,

 corăbii confuze când zeul întinde un arc
Pe marmura neagră din parc, prin aerul tare,

 doi tineri se-nfruntă
Unul atras de mit, 

celălalt de râsul tău potolit
Ce vremuri, Ioane,

 ce ani nebuni, Mihaile!

Un fulg, poate primul, 

se așterne pe pleoapa poetului

 și- i curge subțire peste obraz.

Vacanță la mare

Vine Dorel vijelios la mine-n cameră:
- Ție îți comunic prima, că te miști mai greu. Plecăm. Am vacanță câteva zile. Plecăm la mare!
eu:- Acum?
El:- Da. M-am săturat de psihologi și polițiști. Mai ales de ăia din mintea ta! Hai! Să îți iei și costumul de baie, mergem la piscinele acoperite.
eu:- Nu plecați doar voi? Am o dispoziție cam proastă!
Mr Brasil, din ușă:- Ești proastă, nu ai o dispoziție proastă! Și nu ai cum să fii altfel după episoadele alea refuzate de Hollywood în care te-ai băgat.
eu, cu lehamite:- Bine. Merg. Stați să îmi fac un duș. Aveți nevoie la baie?
Dorel:- N-auzi că mergem la mare? Nu îți faci niciun duș, ajungem într-o oră.
eu:- Cu ce ajungem într-o oră? Cu puterea gândurilor?
Dorel;- Nu, cu avionul prezidențial.
eu:- Serios? A început revoluția de velur?
Mr Brasil:- Încă nu, lui Dorel:- Începe la noapte, bubulină. Mie:- Mi-am luat avion. Și pilot, doar nu vreți să aterizăm în primul boschet.
eu:- De unde ai avut bani? Și de ce-i zici prezidențial?
Mr Brasil:- Se întreabă pe rând, se răspunde la un moment dat, asta învață profesorii adevărați în relația cu elevii lor. Tu nu știi chestii elementare de didactică liceală.
eu:- Ce faci? Începi și tu?
Mr Brasil:- Mi -am cumpărat avionul de la președintele statului Rio de Janeiro. E mai demodat, dar e bun. Mi l-a livrat cu tot cu pilot. În 25 de minute e aici. Aterizează pe acoperiș. Urcăm prin pod și-l așteptăm.
eu:- Și bani?
Mr Brasil:- Mergem la mare sau vorbim în vânt? Îi pregătisem o sumă mai mare, dar mi l-a dat cu reducere, avem bani și de concediu.
eu:- Nu glumiți numai ca să mă dau jos din pat? Aveți chef de o cafea?
Dorel:- Nu glumim. Lui Mr Brasil:- Ți-am zis că va fi greu să-o convingem că e în vacanță. Ia zi, ce scriai pe genunchi? Nu cumva indicații pentru bac?
eu:- Ba da!
Dorel:- Vezi, ți-am zis că e obsedată de școală.
Hai!
Ies amândoi
Mă uit în oglindă, arăt groaznic, obosită, palidă, încercănată și pe interior harcea parcea. Caut cu ochii un rucsac și dau numai peste cele pentru școală, jenante pentru concediu, prea mari pentru a înlocui poșeta, prea mici pentru țoale.
Îmi iau trolerul. Îndes în el două rafturi din dulap, pulovere, blugi, tricouri, costumul de plajă, ulei de bronzat, șosete călduroase, cu blăniță, adidași, papuci de plajă, două rochițe cu bretele. Încerc să bag și o pălărie de soare, dar nu mai încape. Merg spre baie să îmi culeg câteva cosmetice și îi văd pe băieți cu câte o plăsucă din plastic în mâini bâțâindu-se nerăbdători.
eu:- Imediat termin. Ați dus deja bagajele pe acoperiș?
Dorel:- Ce bagaje?
eu:- Păi pentru vacanță.
Mr Brasil ridicând plăsuca pe un deget:- Ăsta-i bagajul!
Mă întorc în dormitor, strecor cu greu cosmeticele uzuale în troler și vin spre ei.
Mr Brasil:- Ai pus în troler și uleiul de bronzat?
eu:- Da, de unde știi?
Mr Brasil:- Ai grijă de el, va fi cadoul meu pentru pilot. E cam alb pentru un riojanerian. Vreau să îl încurajez să îl plac.
Dorel:- Și eu?
Mr Brasil:- Tu ce? Știi să pilotezi un avion?
Dorel:- Nu....dar pot învăța.
Mr Brasil:- Până înveți tu, expiră uleiul. Hai! Pune mâna pe troler și urcă- l. Jumătate din țoale te vor încălzi pe tine, nu pe mine. Eu am bani, mi se face frig, cobor în shop și îmi iau tot ce-mi trebuie.

To be continued

În așteptarea orei perfecte

 

Mr Brasil: - Să vorbim puțin despre alergarea în literatură. Mie: - Am văzut că preferi să apară în mijlocul câmpului sau al coborârii pe curba cascadei, am văzut că preferi obstacolele.
eu:- Îmi amintește de electrocardiograma la care se uită medicul și spune:- Ai ceva, e clar, uite aici vârfurile astea, dar totuși e ceva și normal și ciudat. Să iei calciu și să te relaxezi!
Dorel:- Eu prefer urcușul. Mai dai de o vizuină de vulpe, mai fugărești cu privirea un iepure, te mai întâlnești cu un cerb care se uită la tine cu privirea lui Messi înainte de 13 metri, mai te strânge un urs în brațe, pașnic, moale, pufos și mirosind a fragi.
eu:- Unde ai întâlnit tu un urs pașnic, moale, pufos și mirosind a fragi?
Dorel:- Pe cărările întortocheate ale literaturii, marcate cu semne chirilice, doar nu în lumea reală!
Mr Brasil:- Sunt și eu mirat cum de reușește să se impună doar scriitorul care aleargă pe câmpia infinită, fără scaieți și fără corcoduși pitici plantați în loc de pini.
eu:- Lumea trece printr-o criză groaznică de timp și resurse.
Dorel:- Da, și de aia prefera să simplice peisajul stilistic. Orice ridicătură și umflătură aduce un efort suplimentar.
Mr Brasil:- Să lăsăm asta la o parte. Dar animalele figurante strânse toate într-un grajd și dăscălite cu citate din 1984? De asta ce zici? S-a scris o dată cartea, nu ar trebui decât recitită sau impusă ca lectură obligatorie la gimnaziu și liceu. Eventual în loc de Mara lui Slavici. Cine mai vrea în ziua de azi să se facă măcelar sau cojocar?
eu:- N-ar fi rău. Numai că în 1984 mai sunt și construcții, case cu mansardă unde poți citi, poduri unde poți face sex și garduri prin care te poți strecura. Și ecrane cât cuprinde!

Dorel:- Și cățeii!

Mr Brasil:- Nu-mi amintesc animalele din roman.
Dorel:- Nu din roman, ci de lângă roman. Când citeam 1984 aveam un cățel, mai rodea câte o bucățică de copertă, mai sfâșia o pagină, mă uitam la el cu tandrețe, știam că mă ajută să-l termin cu victoria matematicii euclidiene.
Mr Brasil :- Mi-e dor de tine!
Dorel:- Sunt aici.
Mr Brasil:- Hai!
Dorel:- Hai!. Mie:- Stai  aici o oră și scoți din frigider niște creveți la decongelat, pe ăia din pachetul gri. Și curăță usturoi! Îi gătim pe seară. Sunt expert la curățat usturoi, dar azi nu pot, fiindcă am de probat niște mănuși la Sinsai și nu vreau să se supere pe mine vânzătorul. Îmi place tunsoarea lui.

Mr Brasil: Mergem sau nu, coardo? Văd că te întinzi la vorbă!

Dorel:- Da, iubire, hai!
Eu:- Hai, plecați odată!

Mr Brasil, de pe hol:- Și fă și cafea! Ne cam ții pe uscat de la o vreme! 

Are dreptate, așa e...dar și eu am dreptate, cu crizele astea de timp și resurse. Afectează literatura de calitate. 

Vreau să devin regizor!

 

   Dorel ne strânge pe amândoi la el în dormitor:

- Vreau să devin regizor! spune el înflăcărat.
eu:- Poți, ești frumușel și talentat. Și poți să plângi instant, așa am observat. 
El:- Când?
eu:- Când ți-a dat papucii Ionel.
Mr Brasil, mie:- Îți atrag atenția că nu acestea sunt calități pentru un regizor, ci pentru un actoraș mărunțel.
Dorel, ușor ofuscat, mie:- Nu mă interesează părerea ta despre mine! Dacă îmi zicea Mr Brasil că sunt frumușel, mai plecam urechea, da tu ai o vârstă când orice bombalău fără beteșuguri evidente este mai tânăr și mai frumușel.
eu:- Fie! Aveți dreptate amândoi, dar să știți că am conștientizat eroarea de tip idolas tribus și am început să îmi educ percepția.
Dorel:- Foarte bine, așa ne vom înțelege mai bine cu tine, vorbim de la egal la egal, nu trebuie să îți zic săru'mâna ca să-ți compensez lipsurile în educație estetică.
Mr Brasil:- Deci? Vrei aprobarea să te înscrii la a doua facultate?
Dorel:- Nu, deocamdată vreau să particip la un concurs. Am omis să vă zic că vreau să fiu regizor de film, nu de teatru.
eu:- Aici înfățișarea nu contează.
Mr Brasil:- Au contraire abia aici e importantă. Regizorii de film nu se pot abține să nu joace și ei măcar un rol de figuranți. E ca o semnătură secretă. Dacă peste decenii li se fură distribuția, se va afla cu ajutorul neurociberneticii și roboticii cine a regizat.
Dorel:- Să nu mai lungim vorba! Vreau să filmez o scenă de sex cu voi doi să văd dacă îmi iese.
eu:- Exclus! Nu joc în filme porno!
MrBrasil:- Exclus. Nu joc în filme proaste!
Dorel:- Va fi bine, scena nu e explicită, e mai mult o scenă de nuditate.
eu:- Nu joc în scene de nuditate! Nu în fața bărbaților și a femeilor.
Dorel:- Vezi vreo femeie pe aici?
eu:- Nu, dar spectatorii și juriul  include femei.
Mr Brasil:- Eu nu joc cu ea! Nu categoric și cu asta basta! Nu joc iubirea, nu joc futaiuri, nu joc ascunselea pe dezbrăcatelea.
Dorel: -Da' cu mine joci, parașuto? Te rog, vă rog și eu odată ceva și atunci începeți să vă împiedicați în fuste. Scena nu va fi una hetero, ci una gay.
Mr Brasil:- Nu joc în scene gay cu femei! În plus, ea nu e gay. Femeile gay nu sunt ca ea. Deci prostia va fi maximă, renunță la idee și gata!
Dorel:- Nu. Vreau să devin regizor! Voi juca eu cu tine și o punem pe ea să filmeze.
eu:- Pai eu sunt candidatul? Nu tu? Nu regizorul filmează?
Mr Brasil:- Nu neapărat. Dar nu îmi convine nici așa, relațiile noastre se vor degrada. Însă sunt curios cum te-ai gândit.
Dorel:- E în spatele Universității de Arte o nișă și acolo facem scena. Noi doi înghesuiți în nișă, ea cu camera. Tu stai cu fața la zid cu o rochie care are fermoar lung până la tiv, eu mă apropii și îți desfac fermoarul, își zic ceva la ureche în latină și continui să cobor fermoarul. Tu râzi și dai din cap că nu, și eu te strâng în brațe. Pe urmă camera ne filmează numai brațele, vreau să se vadă tatuajele mele și mușchii tăi delicați.
Mr Brasil:- Bine.
Ies din camera încet. Sunt surprinsă de rapiditatea acceptării noii distribuții și a noului scenariu.
Dorel programează filmarea pentu  joi după amiază. Plecăm.
Afară plouă cu găleata. Eu trebuie să filmez, mi-e teamă ca aparatul foto sofisticat al lui Dorel să nu îmi zboare din mână, mi-e frică să nu se ude. Dorel l-a înfășurat în cârpe, numai cu zonele importante libere.
Începe să se insereze. Nu sunt trecători, plouă prea tare. Abia am găsit un loc de parcare.
Ajungem. Dorel îmi zice:- Fii atentă! Nu tragem duble,  nu avem timp de senzații, emoții, sentimente, pasiuni, dorințe, pofte. Muncim pur intelectual!
Bine, zic, ștergăndu-mi cu o mână picăturile care îmi șiroiesc pe sprâncene și cu cealaltă, lentila  aparatului.
Se bagă amândoi în nișă. Incap lejer, pot să se și miște într-un blues strâns, ceea ce și fac.
Dorel:- Gata! Începem! Apasă play!
Apăs. Se aprinde butonatul roșu și încep să curgă secundele. Dorel îi deface fermoarul rochiei lui Mr Brasil  și Mr Brasil se întoarce spre mine râzând încetișor. Îi coboară mâna spre mijloc, îi atinge ușor urechea cu limba, eu mă apropii puțin și deodată sare ca ars:- Nu ești gol pe dedesubt?
Mr Brasil:- Ce eram tâmpit? Nu vezi ce vreme e? La munte ninge cu fulgi cât portocalele!
Dorel- Boule! Mi- ai stricat filmul! Stai așa, ce ai pe tine? Tricoul meu cu Toto Cutugno?
Mr Brasil:- Da ce, vroiai să ți-l iau pe cel cu Che Guevara?  M-am gândit că ăsta îți place mai puțin, zăcea aruncat prin sertar perfect călcat și nici nu l- ai mai purtat de mult.
Dorel pleacă nervos, îmi smulge aparatul foto din mână , se urcă în mașină și se cară, nu înainte de a face o tură pe lângă noi și a ne stropi din cap până- n picioare:- Mă duc la Ionel, nu mă așteptați câteva zile! Filmez cu el, e mai bun ca voi doi la un loc!
Mr Brasil:- Cred și eu! El îți satisface toate poftele pe gratis...Du-te-nvârtindu-te!
eu:- Și acum ce facem?
Mr Brasil: - Mai întâi îmi tragi în sus fermoarul de la rochie, pe urmă suni la un taxi și când ajungem acasă, în timp ce fac o baie fierbinte, pregătești  cina. Regizorul hrănește actorul, nu invers.
eu:- De acord! Hai, stai lipit de spatele meu, să te încălzești.puțin.
Mr Brasil își aprinde o țigară și eu la fel. Stăm față în față și ne numărăm unul altuia rotocoalele.
Lui îi ies și în formă de inimioară, eu mai am de exersat.

O întâlnire scurtă între maestru și discipol

 Mr Brasil, mie :- Pleacă de aici! Mergi în sufragerie! Am de discutat cu Dorel!

Fac stânga-împrejur.

Aud răcnetul lui Mr Brasil care trece prin pereți și face să se clatine oul de pe farfurie: - Ia spune tu, Dorel, cine a fost primul filosof ? Pitagora sau Thales din Milet? 

Dorel:- Mă iei de prost? Thales, toată lumea știe!

Mr Brasil:- Hai la cofetărie să mâncăm o prăjitură! 

În urma lor miros de praf de pușcă și de tutun. 

Mușc din tine

 

Mușc din tine ca dintr-o veche foaie de papirus căutând  seva
Mușc din tine flămând, obosit, afectat, afumat, aerat
Mă învârt în jurul tău ca o omidă căutând dudul
Mușc din frunzele tale cu zgomot, le ronțăi, le crănțănesc, le fărâmițez ca pe scoicile lunii august aduse de reflux.
Tu stai și mă lași, nu mă alungi, nu mă trântești, nu mă vinzi, nu îmi pui căluș la gură decât când noaptea se întinde obraznică între noi.
Mușc din tine ca un șir de furnici în albiile trunchiului de stejar, purtând pe spate boaba de ghindă lucioasă a tinereții.
Nu întinzi degetul tău mijlociu de pianist să scuturi notele acestea negre și nici nu dai un bobârnac prăzii triumfale în care arde viitorul stejar pre medieval.
Mușc din tine ca o rază de stea din norul călător, visând că suntem amândoi în lumea sublunară.
Tu nu pleci în trombă, cum fac toți ceilalți miraculoși buni la gust, mă lași să îmi scot sandalele și să mă plimb pe plajă cu pletele tale pe umeri ca un palmier visat de ultimul nostru vaporean italian.
Îmi inventezi cartea de bucate a iubirii secrete dintre două coperți noi. 
Ești bun, asta e!

Sunt platonician

 

Sunt platonician
Mă uit în ochii tăi și îmi vine să mă reped în Filozofie
Deși toată viața am susținut că se scrie cu s, fiindcă s vine de la Soare și Z de la noapte, așa cum N este un fel de Z, dar așezat pe divan, relaxat și înfumurat de-o păgână narghilea.
Sunt platonician în sensul că al doilea gen devine genul meu.  Văd femeile cu femei, văd bărbații înconjurați de bărbați.
Sunt platonician așa cum Socrate era.
Cu un Alcibiade în pat nu poți decât lupta.
Sunt platonician cum era Socrate cu Diotima. Socrate îi lingea saliva după metoda Zenon și călătorea în timpurile fără timp, când pământul își alegea singur luna dintre mii de meteoriți vlăguiți.
Secretele lumii rămân secrete, îmi spune omul de știință amețit de bagheta bosomului Higgens, natura își bagă tare greu mințile-n cap, spune geograful căutând pe hartă doar cu ochii miopi numele  stațiunii unde m-ai pândit la râu, sunt adevăruri imbatabile în știință, spune el, cum ar fi anumite scoici pe vârful muntelui și roci vulcanice pe plajă, deși pleonastic  ninge la munte,  oamenii aleargă să împartă egal furnicilor avutul obștesc, și de ce să nu ne luptăm cu faptul că nu suntem egali decât după graseiere, mulțimea bate la poarta ruginită a istoriei crezând că se poate transforma în rotativa intrare în shop.
Sunt platonician și mă bucur de banchete, ca orice câine obosit de aport.
De două zile încerc să fiu om. M- a învățat fostul meu prieten canin differanța.
Mulțumesc pentru paharul de ieri, mi-ai astâmpărat setea. Rămân dator.

Distincțiile specialiștilor

 

    Vine Mr Brasil în sufragerie cu un teanc de foi albe și o cutiuță cu decupaje. Zice:- Încep cu testul psihologic: ați dormit bine?
Noi, în cor:- Nu!
Mr Brasil:- Sunteți normali. Treceți la testul de cunoștințe specializate.
Dorel:- Nu putem rămâne numai cu testul psihologic? Știi că e greu să dovedești normalitatea.
Mr Brasil:- Nu, nu puteți. Azi e o zi mare pentru cariera voastră viitoare. Trebuie să dovediți că puteți înțelege mentalitățile superioare.
eu:- Există așa ceva?
Mr Brasil:- Nu. Dar se încearcă impunerea conceptului.
Aveți câte o foaie și 3 decupaje, o mașinuță, un animal de companie și un personaj masculin și feminin. Le așezați în ordinea importanței pe abscisă și în ordinea incompetenței pe ordonată. 
Dorel:- Știi că reperul cartezian e depășit și trebuie inclusă și a 4 a dimensiune.
eu:- A treia, adică lățimea.
Mr Brasil:- A treia vă privește. Nu aveți decât să micșorați viteza.
Dorel:- Atunci a patra.
Mr Brasil:- Testul durează 10 secunde. Gata! V-am dat repere, indicații, treceți la treabă!
Așez animăluțul de companie în stânga omului, pus în dreapta, coordonate(2,4), mașina în zona(0,1) și îi arăt lui Mr Brasil.
Dorel așezase omul primul, ca și mine, dar surpriză, în loc să fie un bărbat, era o femeie, mașina a treia, ca și mine, iar animăluțul foarte aproape de mașină și destul de departe de om.
Îl întreb:- Cum ai gândit, ce clase ai gândit?
El:- Singular, plural.
eu:- Adică?
Dorel:- Fiară, fiare.
Mr Brasil:- Corect! Perfect edificat în privința naturii universale.
Tu însă nu, stai rău la logică, ești varză la clasificare, încerci să folosești criterii științifice, dar nu depășești simțul comun. Ești corigentă. Te trec, dacă răspunzi la întrebări suplimentare.
Dorel:- Răspunde, că are nevoie de serviciu. Mie: Să răspunzi! 
eu: Răspund dacă stiu. .
Mr Brasil:- Nu știi, improvizezi. Așa fac specialiștii adevărați. Cum crezi că se obține progresul în cunoaștere? Din improvizație în formulă și din formulă în improvizație.
Dorel:- Corect!
Mr Brasil:- Ce diferență este între individ și mulțime?
eu:- Individul este o persoană care vine la un talk- show și spune că nu prea se descurcă cu noile impozite și taxe.
Dorel, lui Mr Brasil:- Chiar așa e!
eu:- Și mulțimea este când talk- show-ul este întrerupt ca să se difuzeze o știre cu autostrăzi blocate de greviști.
Mr Brasil:- Perfect!
Acum al doilea subiect și ultimul: Ce diferență este între bogați și săraci?
Dorel:- Nu e aceeași temă?
Mr Brasil:- Nu.
eu:- Bogății sunt acele persoane care, când merg la o expoziție de portrete spun:- Aceleași fețe în istorie, numai mijloacele de transport despart epocile.
Săracii sunt acele persoane care când merg la o expoziție de pictură spun:- Aceleași trăsuri, numai rochiile sunt diferite.
Dorel:- Și pălăriile.
Mr Brasil:- Mai lucrezi la exprimare. Prea lung răspunsul, prea încâlcit, prea punctual. Înveți să te exprimi clar și explicit și pe urmă pretinzi că ești specialist. Numai Dorel a trecut. E singurul care are voie să predea Sociologie la liceu în locul tău. Până atunci ții cu dinții de încadrare.
Mă ridic de la masă și plec în grădină. Pun pe o farfurioară câteva prune ușor uscate și le dau băieților:- Sunt foarte bune!
Dorel:- Da. Știu. Eu am golit jumătate din pom.  Îi zice lui Mr Brasil:- Dulceață la dulceață trage, nu?! Deschide gura!
Mr Brasil deschide gura și animalul îi vâră o prună în gură, pe urmă se întinde spre el și își scoate limba pe care Mr Brasil pune sâmburele.
Mă ridic și ies. Îi las pe cei doi să își lingă buzele și ca indivizi și în mulțime.

După

 

     Ne întoarcem din concediu. E încă întuneric și șoseaua e liberă. Dorel stă cu ochii în telefon. Mr Brasil conduce. Îl întreabă:- Probleme la serviciu?
Dorel:- Am o curvă nou angajată care vrea să vină la serviciu mereu după mine. Avem amândoi de lucru la un proiect și primele ore lucrez singur, mai exact, pentru amândoi.
eu:- Are copii mici? Are bătrâni bolnavi în grijă?
Dorel:- Aș! Nu. Îi place să mă relaxeze.  Crede că dacă stau singur în birou până ajunge ea, mă găsește bucuros, așa ca Robinson.
Mr Brasil:- Adică te bănuiește bolnav de sindromul Robinson?
Dorel:- Nu, mă bănuiește bolnav de sindromul Vineri. Mă crede un negru prostănac, necivilizat și pustiu.
eu, gândundu-mă la altceva:- Ai spus șefului tău ?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- Și ce a zis?
Dorel:- A zis că suntem adulți și să nu-l obosim cu prostii adolescentine.
Mr Brasil:- A zis bine. Descurcă-te, am văzut că ești stăpân pe cele 5 simțuri.
eu:- Pe cele 6. Așa zic filosofii, că avem 6.
Dorel, lui Mr Brasil:- Da nu te superi?
Mr Brasil:- Pentru ce? Știi că problemele de serviciu se lasă la ușă, nu?
Dorel:- Da.
Se luminează. Soarele își deschide pleoapa roșie și începem să întrezărim peisajul. E încă montan, cu brazi înalți și căsuțe din lemn din ale căror coșuri fumul se ridică răsfirat.
Ne relaxăm. Mr Brasil dă muzica mai încet și ne sfătuiește să mai moțăim, ceea ce și facem.
Ziua trece oarecum greu. Ne-am trezit devreme, la serviciu lucrăm cu pilotul automat.
Ne întâlnim seara în sufragerie. Comandăm mâncare și ne uităm toți trei la geamantanele nedesfăcute, înghesuite într- un colț.
Sună soneria de la intrare. Dorel sare de pe scaun și ne zice autoritar:- Nu vă mișcați de la masă! E pentru mine.
Iese.
Mr Brasil se ridică anevoie și se duce după el. Îl aud ieșind din casă.
În urma lui liniște. Stau cu ochii în gol, gândindu-mă dacă să plec în dormitor sau să mă apuc de despachetat după pijamale.
Văd că absența celor doi se prelungește. Îmi deschid un serial pe Netflix și mă uit până apare prima scenă de sex. Adorm cu capul pe masă. Mă trezesc brusc când simt cum cineva mă atinge pe picioare.
Dorel:- Am reușit să îi scot un bocanc.
Mr Brasil:- Gata! Ajunge, s-a trezit. Se descalță de-acum singură. Mie:- Hai să mergi în pat.
Mă aplec să îmi scot și al doilea bocanc. Dorel mă sprijină și mă conduce spre cameră. Pleacă. Mă dezbrac și mă bag în pat. După câteva secunde merg și încui ușa.
Dimineața, Mr Brasil mă întreabă:- De ce te-ai încuiat pe dinăuntru? Ți-e frică de Dorel?
eu:- Nu. De tine.
Mr Brasil:- Crezi că am chef de prostii fără să te anunț?
eu:- De ce ai stat ascuns în timp ce Dorel își punea la punct colega?
Dorel:- Chiar! De ce ai stat ascuns?
Mr Brasil:- Să văd cum te descurci cu un om care nu îți place. Și mai ales cât durează descurcarea.
Dorel:- Mă descurc tipic, mecanic și fără fantezii.
Mr Brasil:- Mi se pare mie sau pe trunchiul caisului este scrijelit cu briceagul numele meu?
Dorel:- Nu ți se pare, așa e. 

După, mi-ar fi fost necesară o țigară. 

M-am căutat prin buzunare și n- aveam la mine decât briceagul.
eu, curioasă ca orice femeie când vine vorba de altă femeie: - Și colega ce a făcut în timp ce tu scrijeleai numele lui Mr Brasil?
Dorel:- Scria cu ruj numele meu pe partea cealaltă a trunchiului.
Mr Brasil:- Așa, da! Mai meriți o jumătate de cafea! zice, și îi umple ceașca lui Dorel.

Dorel:- Hai că mă grăbesc la serviciu. Azi sunt sigur că nu voi lucra singur primele ore. 

Mr Brasil:- Te aștept cu cina. Să nu întârzii! 

Dorel:- Nu întârzii. Și dacă întârzii, mâncăm toți trei după. Hai, pa! 

Desenează -mă ca pe un asiatic

 Desenează -mă ca pe un vietnamez

Cu pălăria de paie pe cap

În spate ducând  coșul cu bambus

Pentru o călătorie spre casă.

Desenează -mă pe un panou mare

Înconjurat de multe femei frumoase

Tăcute și cu chipurile la fel.

Desenează -mă pe un bob de orez

Nu mă interesează câte decenii îți va lua să termini opera

Păstrează -mă neatins într-o cutiuță mică de jad până când ultimul cocor din desen are aripile întinse.

Desenează -mă pe chimonoul împăratului

În culori tari și perfect naturale

Desenează -mă pe mâneci, pe guler, pe poale

Și nu uita de șiragul de mărgele oficiale, pe fiecare  vreau  să fie trupul meu!

Iar când, pe marele zid din Lună 

Se plimba șiruri lungi de umbre

Desenează -mă pe ciucurele de mătase al pernei

Vom sta obraz lângă obraz numărând iepurii

În nopțile cu insomnii. 

Despre adulți și bebeluși

 Dorel: -Plus că adulții sunt mereu programați. 

Mr Brasil, mie: - Cum ai ajuns așa repede de la Mara la Istoria berbecelui universal? Zi și mie traseul mental, că sunt interesat de fb-ul de anul viitor. 

eu:- Habar n-am. Prin deducție, ar trebui să zic, dar de fapt nu prea sunt deductivă. Cred că intuitiv. 

Dorel:- Ca toate femeile. 

eu:- Azi ești misogin?

Dorel:- Sunt schopenhauerian și eminescian. Știi cum e cu femeile, sunt bune ca specie, nu ca gen. 

Mr Brasil:- Sunt bune și ca gen, să știi. Uneori, încăperile sunt pline de mustăcioși și chiar de bărboși. Te bucuri când vezi o față senină, preocupată doar de rață pe varză. 

Dorel:- Ha!Ha! Asta-i bună. Știi că mie nu prea îmi place varza. 

eu:- Iar mie nu îmi place rața. O prefer fie de cauciuc, importantă când fac baie mamele și bebelușii, fie ca subiect de inspirație pentru desene, dar nu atârnată și împușcată ca în picturile în ulei. 

Mr Brasil:- De ce e importantă?

Dorel:- E importantă științific. 

Pentru însușirea cunoștințelor de fizică încă de la vârste foarte mici, sub 1 an: rațele plutesc, poți aplica legea lui Arhimede. 

Confesiuni între psihologi

 

   Doi psihologi stau la terasă, la o bere.
Unul dintre ei se uită după chelneriță obsesiv.
Celălalt îl întreabă:- A fost pacienta ta? De ce o privești așa?
-N-a fost, dar poartă aceleași accesorii ca nevastă- mea.
-Așa sunt femeile, se iau mereu una după alta.
-Așa or fi, dar eu mă gândesc ce greu trebuie să- i fie bărbatului ei.
-De ce?
-Eu de câte ori vreau să mă urc pe nevastă- mea, mă încurc în mărgelele ei.
-Deci din ăsta- mi ești! Bine că știu. Curcanule!

Cu avocatul la psiholog.

  

     Intră un pacient nemulțumit în cabinetul unui psiholog:

- Azi am venit însoțit de avocatul meu. 

Psihologul ușor speriat, își schimbă poziția scaunului ergonomic dinspre ușă spre fereastră și întreabă:

- Ce să fac eu cu avocatul tău?

Pacientul:- Să îi ziceți și lui ce mi- ați zis mie data trecută. Eu i- am zis, da' nu mă crede!

Psihologul:- Nebunule?!

Psihologia genurilor și vârstelor

    Vine o bombă sexy la psiholog. Ăsta e pleonasm?

Scoate din posetuța cu paiete un cleștișor: - Vezi că sunt armată pe albastru. Taie cu grijă firul.

Psihologul ia cleștișorul, o hipnotizează cu brelocul și începe să umble încetișor prin subconștient întâi, apoi prin inconștient. Vede cele două fire, roșu și albastru și se gândește: 

- Asta e femeie, sigur uită de la mână pân' la gură. Prinde între două degete firul roșu și îl taie sigur pe el. Bomba se trezește brusc, înainte ca psihologul să o scoată din hipnoză cu refrenul: - până număr la 10 te vei trezi! Sare brusc din patul terapeutic și strigă:- Gata! De azi înainte sunt bărbat! 

Psihologul se uită după ea și zice meditativ: - Femeile! Toată viața rămân niște copii!

Croisante

 

    Ne cheamă Mr Brasil în camera lui.
- Tu stai pe jos, îmi zice, iar tu pe pat, îi spune lui Dorel.
Dorel:- Și tu? Tot pe pat?
Mr Brasil:- Eu stau pe șezlong.
Dorel:- Vrei să vorbim despre importanța șezlongurilor în societatea contemporană?
Mr Brasil:- Știi deja părerea mea de savant. Șezlongurile sunt dăunătoare pe plajă, sunt necesare în interioare și sunt inutile în foișoare.
Dorel:- Și vrei să brevetezi teoria asta printr-un experiment social cu noi doi?
Mr Brasil:- Eu nu umblu cu teoreme, eu sunt axiomatic 100%. Nu. Nu v-am chemat de asta. V-am chemat să vă indic niște direcții pentru toamna care se anunță oarecum liniară.
eu:- De aceea pe mine m- ai trimis la ordonată, ca să dansezi sincron cu Dorel la abscisă?
Mr Brasil:- Și de asta. Dar nu numai.
Mă ridic și dau să plec. Mr Brasil îmi zice:- Nu pleci în mijlocul cursului, ca studenții care vor la toaletă, ci stai să înțelegi câteva idei de bază. Ai văzut că se poartă culorile terne?
eu:- Da. Serios! Marourile au revenit la modă.
Mr Brasil:- Nu doar marourile, ci și ocrurile, dungile și petele, și nu de antilopă sau zebră, ci de leoparzi și tigri.
Dorel:- Ne ții o lecție despre protejarea ecosistemului?
Mr Brasil:- Și da și nu. Ecosistemul meu e Dorel, iar atmosfera mea cu ozon ești tu. Nu vă abateți de la acest ideal superuman.
Noi:- K!
Mr Brasil:- A trecut o săptămână în care nu prea v- am prins prin rezervație. Am tuns singur iarba, am udat singur petuniile, am mâncat singur senvișuri reci și uscate, am privit ore în șir gaura cheii să văd dacă intră ceva în ea, am ...
Dorel:- Am avut întâlniri importante, știi deja.
eu:- Și eu, am vrut, dar nu le- am putut evita.
Mr Brasil:- Vreau să recuperez timpul pierdut așteptându- vă.
Dorel:- Cu mine e simplu, o noapte bot în bot și uiți toate emoțiile negative.
Mr Brasil:- Nu e ușor cu tine. Ai evoluat, ai crescut, te- ai schimbat, te- ai rafinat. Vrei figuri, scheme, puțin suspans, vrei să pleci și să mă lași în aceeași stare în care m- ai găsit, cu sentimentul înșelător că mă mai iubești, când de fapt te doare- n cot de mine. Bagi un arrivederci și un io soi un uomo buono și mă lași ca un spectator care a pierdut singurul gol la un meci obositor. 
Dorel, moșmonind după o revistă de psihologie căzută pe sub pat:- Nu e adevărat. Știi că îmi ești drag.
Mr Brasil, sare ca ars și îi smulge revista din mână:- Ai!!! Ce faci? Vrei să copiezi la examenul de conștiință? Cauți răspunsurile la testul grilă? Ai fost la întâlnirea Consiliului Elevilor!
Dorel:- De unde știi?
Mr Brasil: - Pentru că folosești parola politică.
eu:- Care e parola politică de pe platforma Consiliului Elevilor? Zi-mi-o și mie, să intru pe ușa din față, ca toată lumea.
Mr Brasil:- Acum 5 ani era Doamne ajută! Dar acum e Cu drag!
eu:- Deci dacă zic Cu drag sunt în regulă?
Mr Brasil:- La ce să fii în regulă?La gogoși cu prune sălbatice sau la clătite cu mere domestice?
eu:- La ambele.
Dorel:- Mie îmi plac cu caise.
Mr Brasil:- Poftele tale nu se pun! Ești oricum toată ziua refuzat, noroc că te mai bag eu în seamă și îți mai  trimit câte un croissant.
Dorel:- Poți și acum?
Mr Brasil:- Sigur!  mie:- de mâine  lucrăm amândoi la podea. Te ajut, mă ajuți. De aia te- am pus să stai jos, să văd dacă te simți bine.
eu:- Da. Mă simt bine
Mr Brasil:- Atunci ne vedem mâine dimineață.
Mă ridic. Am îmbătrânit, mă dor oasele, trebuie să mă mai sprijin de câte ceva. Dorel se uită la mine cinematografic, Mr Brasil îmi trimite o bezea cu buzele țuguiate.
Mă târâi pe hol spre camera mea. Citesc, dorm, dorm, citesc. Dimineața mă prinde dormind. Mr Brasil mă trezește aproape de prînz cu croisante și miros de cafea.
Mr Brasil:- Hai!

Eu:- Stai să mă îmbrac.

El:- Nu- i nevoie, suntem doar noi, Dorel e plecat în excursie cu Ionel. 

Aha! 

Logică, Bac August 2025. Subiect rezolvat

 

Dorel savant

 

  Se întâlnește Mr Brasil cu Dorel pe hol, în drum spre baie.
Mr Brasil: - Ce faci cu ditamai dosarul?
Dorel:- Studiez, cercetez, fac știință.
Mr Brasil: - Nu e cam devreme? Abia s- a luminat.
Dorel: - Nu e, dimpotrivă.
Mr Brasil: - Și nu e cam târziu, dacă aveai 12 ani înțelegeam curiozitatea  pentru știință, dar la 22 trecute...
Dorel: - Dragostea pentru cunoaștere n- are  vârstă.
Mr Brasil:- Ai complicat inutil proverbul, nu dragostea pentru cunoaștere n-are vârstă, ci dragostea n-are  vârstă.
Dorel :- E cam tot aia
Mr Brasil: - Nu e deloc tot aia.
Deci, ce faci? Mai stai mult la palavre sau mergem la mine în cameră să îți arăt eu cum se  încrucișează o oaie cu reproducerea aia de iepure după Durer, nu cum ai făcut tu ieri în curte, pe șevalet.
Dorel: - N- am încrucișat o oaie cu un iepure, am încrucișat un morcov cu o varză și un dovleac.
Mr Brasil: - Da? Interesant!
Dorel:- Vezi că am vână de savant? Mereu mă subestimezi. Mă pui în inferioritate mai ales în fața ei. Și a altor femei în general.

eu:- La mine nu e cazul să faci referire. Dorm în papuci, argumentele nu au nicio putere în fața unui creier aflat pe insula imaginației involuntare. 

Dorel:- Bine. Pe tine nu te includ atunci. 
Mr Brasil:- Dar a bărbaților, nu. Nu te pun în inferioritate în fața lor. Așa e? 
Dorel:- Așa e.
Mr Brasil: - Hai căpșunică, lasă supărarea științifică. Ea blochează progresul și cu mileniile, nu numai cu secolele sau deceniile. Hai să îmi mai  explici o dată formula Dorel: 3 ADN + 5 radical din ARM ori 3 BZN supra 56 OZN egal 12 Abba plus 61 Babba. Am reținut corect?
Dorel, pleoștit:- Da. Ai memorie bună!
Mr Brasil:- Mie- mi zici?!
Eu fac stânga- mprejur și merg să mă uit la un serial italienesc plin de femei frumoase și bărbați îndrăzneți. Stau cam prost cu sănătatea cam toți, dar cine nu stă prost cu sănătatea? Numai medicul de la medicina muncii stă bine.

Fizică pe fond de metafizică

   Dorel stă în șezlong și se uită la tufănelele, cărora vânticelul amiezii le mișcă frunzele când lin, când vibrant.
Mr Brasil se apropie cu un pahar rece de citronadă:- Ce frunze mai mesteci? Tot uscate?
Dorel:- Aștept să treacă vipia și pașii celui care îmi păzește fundul sau umbra...
Mr Brasil: - Adică eu? Eu îți păzesc umbra?
eu:- Și de ce le amesteci așa? Fundul cu umbra?
Dorel:- Așa e pentru unii. Când îi vezi îți rămâne în minte numai fundul.
eu:- Dacă ești la plajă, da. Și dacă ești un bărbat trecut.
Mr Brasil:- Dacă vrei să știi, eu nu îți păzesc umbra, ci lumina. Trebuie să te corectezi:- ăia care îți păzesc fundul și lumina.
Dorel:- Și nu e tot aia? Umbra fără lumină nu există și nici invers.
Mr Brasil:- Deci nu te deranjează că îți păzesc fundul, ci doar dialectica fotonilor, care în lumină sunt unde și în întuneric corpusculi.
eu:- Parcă nu era așa cu fotonii, le aveau pe amândouă deodată....
Mr Brasil:- Tu de unde știi atâta fizică cuantică? Din cărticelele 100 de savanți pe minut?
eu:- Nu, de la facultate. Dar nu e așa?
Dorel, mie:- Auzi, nu faci ceva de mâncare?
Mr Brasil:- E de la 12 mâncarea pe masă. Te așteaptă, mon dude, de pe vremea când niciun corpuscul n-avea umbră. Te- am strigat de vreo 5 ori.
Dorel:- Nu am auzit. Ascultam muzică. Atunci hai să mâncăm!
Mr Brasil:- Mergeți voi. Eu mă odihnesc puțin. Poate prind apusul, cu rogvaivul și celelalte efecte prismatice.
Dorel:- Cum vrei.
eu:- Ce efecte?
Mr Brasil: - Nu mă mai plictisi și tu. Efectul Foucault, poftim!
Noi: -Bine, plecăm.
Și chiar plecăm.
Cina, grozavă, ca de obicei când se bagă Mr Brasil în fructe și legume!