duminică, 14 iunie 2009
trei pe doi
trebuie să-mi mai înveselesc un pic blogul, îi pier culorile pe zi ce trece, dar tot nu-mi găsesc răgaz, tot mă atrage altceva... pînă una- alta, un trio audio-video în care Dali pictează cîntînd sau cîntă desenînd. tot îmi place de el, chiar şi după atîta risipă de melancolie bicoloră. încă mă face- dacă nu să rîd, măcar să zîmbesc. inutilitatea gestului şi obiectului artistic lasă loc unei brize de optimism, chiar dacă melodia se termină cam brusc pentru urechile noastre doritoare de finaluri remarcabile. dar, vorba colegului meu de catedră, (pe care o răstălmăcesc, că nu mă prea ţin neuronii în ultima vreme), ce poate fi mai frumos decît un gest la jumătate suspendat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
LinkWithin
5 comentarii:
ce bine că ai revenit în blogo-speră.
da, mulţumesc de urare. sper să nu postez numai chestii maniaco-depresive sau anxioso-paranoide.
când avem chef să râdem de noi şi de gafele pe care ni le pregătim în secret ( aşa ca să nu stricăm surpriza)înseamnă că putem muşca din bucata asta de viaţă cu toate ale ei dulci şi sărate.Mama ei de viaţă! Chiar dacă risc să îmi rup un dinte într-o bucată de sare amestecată din greşeală în aluat, eu tot mănânc cu nesaţ bucata asta de viaţă!
Tot intru de ceva timp pe acest blog, caut ideile nestatornice cu care sunt obisnuita sa convietuiesc, astept sa ne scrii.
Anca L
good start
Trimiteți un comentariu