Mă iniţiez în semiotica semnelor de circulaţie şi am găsit cîteva indicatoare filosofice, ocazie cu care reinventez roata (de rezervă). Am căutat simboluri, dar nu le-am găsit pe toate. Cele mai faine sunt negre...
În tinereţe visam viaţa ca un drum cu prioritate. Păcat că uneori mi-e întoarcerea interzisă, iar în faţă drum lunecos şi aglomerat... Că mai mereu este cîte o intersecţie, iar cele mai bune hotărîri le-am luat cînd am ajuns la intersecţii cu un drum fără prioritate. Acum ştiu că sunt situaţii cînd e accesul interzis şi nu de puţine ori, totul pare o circulaţie interzisă în ambele sensuri. Ştiu că ar fi potrivită o oprire şi mă amăgesc că intersecţia cu sens giratoriu e un scurt loc de popas, dar de cele mai multe ori e fără ieşire, aşa că mă apucă dorul de sens unic, numai că el aduce alte pericole. Mai bine aş ceda trecerea. Şi uite aşa, se apropie sfîrşitul zonei de staţionare cu durată limitată, în care nu mai contează sfîrşitul interzicerii de a depaşi şi cel al limitării de viteză. Aici este sfîrşitul tuturor restricţiilor, în care, la vamă, plăteşti taxa de trecere şi iei permisul, dacă ai respectat indicatoarele şi instrucţiunile din Legislaţie. Să mă uit mai bine la semne...
6 comentarii:
Spera, cand scrii o poveste despre o calatorie a ta conducand o masina? imaginara, bineinteles, ca realul nu e la fel de interesant? acum ca tot esti in febra condusului? Raluca
Acum sunt mai curînd în inconştienţa condusului. Trec prin procesul de transformare din pieton într-un fel de alien, fiindcă vede, gesticulează şi gîndeşte ca o altă fiinţă decît mine de pînă acum. Mi-e că dacă scriu despre cum o iau pe cîmpuri, peste ape şi ziduri, se adevereşte.
Dar găsesc eu un personaj şi-l pun să mă ducă undeva aiurea...
Pari destul de convinsă şi convingătoare. Studenta are carnetul la ea? Bine, atunci 10! :))
E adevărat, unii susţin că femeile sunt apte aşa, de la natură...Dar să ştii că alţii cred că numai domnii trebuie să stăpînească peste diverse tipuri de carosabile.
ah... foarte frumoasa cugetare... pacat ca ma doare! Am cazut la examenul de conducere saptamana trecuta :( si ma gandesc ca imi mai dau o singura sansa. Cred ca volanul propriei vieti imi este mai mult decat suficient!
Eu sunt pe la începuturi, dar cred că profii au de dus o luptă mai mare decît restul lumii cu propria dorinţă de perfecţiune. Şi la mine la şcoală profele se lasă pe capete după un eşec auto. Nu ştiu cum am să reacţionez eu, dar uneori îmi închipui luatul permisului ca ataşamentul unei pisici...N-are legatură prea mare cu faptul că eşti bun sau nu, interesat sau responsabil. Aşa că, baftă!
Trimiteți un comentariu