Leapşa de la Radu- 8 lucruri aleatorii despre mine, care sunt totodată şi penibile ( ca să fiu şi în asentimentul eretelui):
1. nu mă prea iubesc, adică oscilez între a mă iubi şi a mă dispreţui. Cum îmi place un pic de mine, descopăr că, vorba lui Radu, questia aia pentru care mă plac e comună aproape întregii omeniri, iar cînd nu mă plac, la fel, văd că sunt o groază care se urăsc mult mai mult. Deşi am prietene care îmi trimit lunea dimineaţa prezentări pp în care sunt încurajată să mă iubesc pentru că sunt unică şi femeie pe deasupra, după ce le văd mă gîndesc cum să fac ca să îmi iasă rozul fix ca în slide show...şi nu prea-mi iese. Cu toate acestea, sunt numai 19% emo.
2. Îmi plac pantofii bărbaţilor, adică îmi plac bărbaţii care poartă pantofi frumoşi, aşa că e primul lucru la care mă uit cînd cunosc pe cineva
3. am citit Cireşarii de 15 ori, fiecare din cele 5 volume
4. mi-ar fi plăcut să am pe la 16 ani un copil. Dacă l-aş fi avut, aş fi renunţat la şcoală. Sper să nu citească nici una din puştoaicele de la mine din clasă... Dorinţa (legată de copii, bineînţeles) mi-a mai revenit apoi din 10 in 10 ani...
5. nu înţeleg ceremoniile nunţilor şi nici înmormîntările. De fapt, mă înfricoşează.
6. m-am jucat cu păpuşile pînă într-a 10-a cînd, oficial am donat toate rochiile lor de seară înainte de treapta a doua la fizică. Şi nu mi-a fost uşor…
7. primul tip de care m-am îndrăgostit a fost Raul din “Vicontele de Bragelone” a lui Dumas. Rar am mai găsit apoi pe cineva care să-l egaleze în frumuseţe şi virtute.
8. m-am simţit bine în secolul 20 şi mă simt bine şi în 21.
se trimite leapşa tuturor din blogroll care nu au încasat-o încă
5 comentarii:
Pe mine mă enervează să am grijă de pantofi. Tot timpul mi-i vezi prăfuiţi/semi-rupţi.
Dar am descoperit recent adidaşii... uraa!
Îmi asuc aminte de ce i-a zis un fost viceprimar maică-mii: „Băiatul tău se îmbracă elegant, la costum, cravată, etc., dar are nişte pantofi... Îi dau eu bani de-o cremă de pantofi, dacă n-are.”
să înţeleg că şi domnului viceprimar îi plac bărbaţii sau că respectivul criteriu e şi el unul comun sau că asta e strategia ta de a scăpa de simpatii penibile?
Domnului viceprimar îi plăcea de maică-mea. Cred că era preocupat de atingerea pe care i-o aducea simţului estetic nepotrivirea dintre pantofi şi restul ţinutei.
Ce-i interesant e că-n ultimele luni am mers des la cizmar. Nu, nu e o schimbare de optică. E cântecul de lebădă al pantofilor mei, înlocuiţi de adidaşi...
Unora le plac adidaşii. E un indiciu al dispoziţiei pentru efort fizic, cred...Am să mă mai gîndesc la asta. De pildă, am să mă gîndesc de ce femeile îşi imaginează libertatea casnică în şosete groase colorate şi lipsa pantofilor, iar pentru bărbaţi seducţia e pe tocuri. dar mai încolo despre astea...
Trimiteți un comentariu