partitura simpla de pian
_______________________a___
___ _S_______________ț_
_p__________n_______
e_____a_________
_r___________
sâmbătă, 31 decembrie 2011
Dar tu
Iresponsabilă să fii, iubirea mea,
în cea mai bună din toate lumile posibile!
în oraşelul în care cel puţin un copac are
în vîrf un vîsc!
în supermarketul unde
în loc de portocale se fură zîmbete!
în anul ce vine cu un
iresponsabil nor
în formă de aripă!
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Vizita lui Frederic în satul de lîngă Dorohoi
Frederic şi-a făcut un prieten într-un sat de lîngă Dorohoi şi s-a hotărît, acum de Crăciun, să-l viziteze. Este un sat mic, cu doar cîteva case, dar are două dealuri şi implicit două văi, o moară de vînt folosită pentru energia alternativă şi o livadă, acum acoperită de nea, care ar putea fi de măsline sau portocali. Dar în sat nu sunt scorpioni, deci este de măsline. Casa prietenului lui Frederic este colorată în albastru, are cerdac şi ferestre mici. Din aceasta pricină, Frederic a început să deseneze miniaturi. Seara, cînd se pregăteşte de culcare îşi imaginează cum îşi vede prietenul său satul pe fereastră, brazii altoiţi din curte şi, viceversa, cum se vede din afară dormitorul şi bucătăria, cu mobilierul minuscul. Tote lucrurile mari cu proporţiile lor cu tot au dispărut complet, în schimb, cele mici şi-au intensificat importanţa. Frederic nu are nici o problemă să deseneze în miniaturile sale cele două dealuri şi moara de vînt, dar îi este foarte dificil să-i deseneze un zîmbet prietenului său, ochii jucăuşi atunci cînd este vesel şi înclinarea umărului cînd e nedumerit. În schimb, cînd îl surprinde de după una din ferestrele mici ale casei sale, totul devine foarte uşor.
Acum de pildă….
vineri, 23 decembrie 2011
luni, 19 decembrie 2011
Marea Adriatică
Într-o dimineaţă nu l-am găsit pe căpitan. Am umblat bezmetică de la o cabină la alta şi, pe măsură ce trecea ziua, eram tot mai disperată. Am încercat să îmi umplu timpul cu cărţi, desene, muzică. M-am aşezat într-un şezlong şi am început să urmăresc norii. Aici cerul este senin, deşi mergem printre fiorduri pe o vreme foarte rece. Trece greu noaptea pe un vapor unde toţi ştiu exact ce au de făcut, în afară de mine.
Pe punte, căpitanul m-a aşteptat cu cafea. Venise cu un stol întreg de vrăbii care ne zburau aproape de obraji.
De la pupa, soarele îşi întindea o rază şi gusta din luna ce flutura ca o tartă de vanilie, la prora.
joi, 15 decembrie 2011
pufi noi
Ca sa ningă, îmi spunea mama,
trebuie să visezi multe oi pe un cîmp.
Nu acele oi pe care le numeri una cîte una în timp ce sar pîrleazul
cînd chemi somnul
Nu, oile trebuie să fie deja în vis
să pască liniştite iarba împreună cu mieii
nu se ştie exact care e legătura între oi şi ninsoare,
dar dacă îţi reuşeşte un asemenea vis
ninge cu fulgi uriaşi
desigur, multe nopţi trebuie făcute eforturi,
poţi să te concentrezi să le visezi, să îţi imaginezi
dar oile pasc atît de liniştit
doar cînd anunţă
ninsoarea
marți, 6 decembrie 2011
Estetică estică
luni, 5 decembrie 2011
Grecia
Suntem de cîteva zile în Grecia. E uimitoare marea aici. Şi cerul de asemenea. Răsăriturile şi apusurile ard oraşe întregi. Norii sunt grei şi foarte aproape de pămînt, poţi să îi atingi cu mîna. La cîteva sute de metri de ţărm este un oraş antic scufundat. Scafandrii îi conduc pe turişti şi le explică prin semne istoria acestuia. Clădirile au ornamente cu stele, lună şi soare sculptate pe ziduri. Sunt aştrii albi şi sobri printre care înnoată veseli căluţii de mare. Am mers cu căpitanul, care era bucuros. Vizitarea oraşului a fost ca o petrecere dată de un vechi şi bun prieten
miercuri, 30 noiembrie 2011
Papua Noua Guinee
Vaporul nostru călătoreşte printre recifuri de corali şi sunt dificile manevrele, de aceea facem opriri dese în porturi. Căpitanul este preocupat şi rar îşi permite momente de relaxare.
În oraş, casele sunt euclidiene. Lumea de pe pămînt este orice ar face, lumea de pe pămînt.
Dar cerul e albastru de culoarea turcoazului, cu nori fini, străvezii, răsfiraţi ca subţiri pînze de paianjen. Printre ei, lumina se strecoară delicat. Aerul este rece. Sălciile îşi flutură crengile umede în onduleuri greoaie. Pămîntul se încălzeşte la focul frunzelor arse. Căpitanul meu are în dimineaţa asta ochii verzi.
Vaporul alunecă lin în muzica lui Mozart. Căpitanul l-a invitat pe copil şi el ne-a cîntat la flaut. Mozart era grav, dar zîmbea ori de cîte ori începea o nouă secvenţă.
Pe cerul negru zboară o pasăre albă cu aripi argintii ca un înger.
luni, 21 noiembrie 2011
luni, 7 noiembrie 2011
Mexic
Totul este tipic în acest orăşel din Vestul Sălbatic, blugii strîmţi ai femeilor, cămăşile albe legate deasupra buricului, cizmele cu pinteni şi mai ales pălăriile cu boruri largi peste pletele arămii. Saloonul. Banca seamănă cu o gară de provincie. Bărbaţii poartă lassouri peste tot. Am mers să vedem herghelia, mîndria oraşului, dar a inceput să plouă torenţial. Cerul se întunecase şi nu se mai vedea nici o stea, doar ochii căpitanului meu erau fosforescenţi. Apoi un copil a trecut în fugă prin faţa noastră, încercînd să vîndă ultimele ziare.
A început luna noiembrie. Soarele pîlpîie deasupra vaporului ca un bec de neon. Căpitanul petrece ore lungi în birou, printre cărţi legate în piele şi pînză, sextant şi telescop. Lucrează la Cele 24 de Hărţi cu rame subţiri de abanos.
Printr-un ochi rotund de geam văd dimineaţa norii vălătuci.
A început luna noiembrie. Soarele pîlpîie deasupra vaporului ca un bec de neon. Căpitanul petrece ore lungi în birou, printre cărţi legate în piele şi pînză, sextant şi telescop. Lucrează la Cele 24 de Hărţi cu rame subţiri de abanos.
Printr-un ochi rotund de geam văd dimineaţa norii vălătuci.
joi, 27 octombrie 2011
Haiti
Am ajuns în Haiti. Căpitanului îi trebuiau flori de rozmarin şi am mers într-un sat lîngă port. Aici toţi locuitorii poartă haine uşoare şi viu colorate, au brăţări galbene la glezne şi încheieturile braţelor. Femeile, şi în păr. Ne-au adus apă aromată cu petale în boluri. Înainte să bem au atins cu buzele apa. Petalele le-au rămas lipite de ele. Ne-am sărutat apoi unii pe alţii şi petalele ni s-au aşezat pe obraji şi gură.
Am plecat noaptea tîrziu pe vapor. Pe ţărm, nisipul era rece.
Prin frunzele uscate vîntul cînta încet la xilofon.
miercuri, 26 octombrie 2011
26
Ziua de 26 este importantă pentru mine deoarece acum sunt născuţi Wittgenstein şi Shakespeare (în aprilie), iar cu exact o jumătate de an înainte, Dimitrie Cantemir.
Azi, de ziua Sfîntului Dumitru se împlinesc 338 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir. Dintre cele mai importante lucrări ale sale:
"Cartea științei muzicii (Kitab-i-musiki)
scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieții acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, primul sistem de notație muzicală al muzicii otomane (a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach) savantul punând în discuție și importanța muzicii religioase ortodoxe și influențarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor și tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor și gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoțit de o culegere de melodii a diverselor compoziții otomane, dar și folclor din Moldova, precum și un număr de 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor."
sursa: Wikipedia
marți, 25 octombrie 2011
New Chapelle
Am ajuns la un pension din New Chapelle. Ziduri de piatră şi podele din scînduri late, ceruite, pe care se merge tiptil. Ne-a întîmpinat o femeie frumoasă. Totul este victorian aici şi îmi place. Gulerele înalte, rochiile lungi, gesturile şi zîmbetele studiate, lumina filtrată prin vitralii. Căpitanul le-a adus femeilor evantaie japoneze şi bomboane din Corsica. Ne-au arătat tapiseriile pe care le-au lucrat şi toate gherghefurile acelea mici şi rotunde, mii de secunde de singurătate captivă în culoare. Lumina roşie din turnul castelului… nu cred că am să o mai văd vreodată aşa. Pe vapor marinarii ne-au întîmpinat veseli. Am simţit că le-am lipsit.
vineri, 21 octombrie 2011
belgiencele
Îmi este greu să stabilesc unde ne aflăm, uneori ore bune sunt derutată. Steaua nordului se ascunde de cîteva zile. Căpitanul era ocupat şi am mers singură în port. Este deja seară. În Belgia este frig şi ceaţă. Oamenii au buzele vinete şi privirile mohorîte. Crîşmele sunt pline şi se bea vin fiert şi băuturi tari. În cazinoul din port este un cabaret. Dansatoarele vorbesc graseiat şi rîd mereu. Le strălucesc dinţi albi de animăluţe de pradă. Bărbaţii le ţin în braţe, sunt îmbujoraţi, fumează mult şi nervos.
Am lăsat în urmă strada cu lumină serioasă, picurînd pe fiecare frunză, casele cu gardurile joase şi arcadele din crengi de tei şi salcîm. Mi-era dor de căpitan.
luni, 17 octombrie 2011
sol
Este o zi frumoasă. Azi dimineaţă, pe lîngă noi au început să înoate cirlinei. Sunt roz şi au aripi transparente cu firişoare aurii. I-am privit pînă cînd a răsărit soarele. Toamna, pe mare, culoarea frunzelor, bruma, fructele sunt desenate pe pelerina căpitanului. Trec stoluri multe, uneori se odihnesc pe vapor. Într-o zi am văzut cerul plin, pasăre lîngă pasăre. O firavă modificare de curent şi au zburat toate.
vineri, 14 octombrie 2011
la meci
Am intrat de cîteva zile în Atlantic. În fiecare zi e o stranie îmbinare de ger şi arşiţă. Căpitanul meu are faţa arsă şi vijelii în privire. Ieri am coborît să vedem un meci de box. A fost dorinţa cîtorva marinari fani ai unei vedete australiene. Tribunele erau pline de femei. Îşi agitau în aer mîinile înmănuşate cu ţipete ascuţite de cormorani. E un sport care îmi trezeşte compasiune, poate pentru că l-a practicat tatăl meu în tinereţe, poate pentru că văd în el o disperată chemare a spiritului.
Seara, în bucătăria de pe vapor mirosea a pîine coaptă şi marinarii aveau priviri blînde.
Seara, în bucătăria de pe vapor mirosea a pîine coaptă şi marinarii aveau priviri blînde.
marți, 11 octombrie 2011
still
Mergem de o săptămînă întreagă de-a lungul Amazonului. Sunt zile calde şi umede şi aerul e plin de gîze. Pe punte au venit cîţiva tineri dintr-un sat de pe malul stîng. Vroiau să ne vîndă pînzeturi ţesute de localnici. Pînzele aveau pictate pe ele flori de liliac şi frunze de ferigă. Ca să ne înveselească, s-au înfăşurat în ele şi au dansat, dar căpitanul meu a rămas trist. Preţul pînzei era uriaş, ne-am tocmit multă vreme pentru ea, dar în cele din urmă ne-au dăruit-o pe toată. Un prinţ malaesian i-a adus căpitanului un fir de iarbă din ţinutul său. Prin el vedeam meteorii de pe Saturn cum se duc înapoi.
Dimineaţa aceasta, la fereastra cabinei mele, un pieptene uriaş întindea norii de la un capăt la celălalt al cerului. Apoi le-a pus bigudiuri.
joi, 6 octombrie 2011
mister W
Am avut o zi derutantă. După o noapte petrecută într-o crîşmă din Viena, dimineaţa, în drum spre port am ţinut un lung şi depresiv discurs unor găini dintr-o curte despre fanic şi criptic. O femeie care se întorcea din tura de noapte s-a oprit să mă privească cu ochii mari, rotunzi şi căprui, dar aprobatori. Am adormit cu gîndul la gulerul descheiat al cămăşii căpitanului. Imediat după plecarea noastră, valurile au început să se răsucească sub cală. Începea furtuna.
miercuri, 5 octombrie 2011
Gregorian
sfîrşit de august
M-am hotărît să ţin un jurnal de bord. Pentru început, trebuie să ştiţi că eu sunt doar secundul sau secunda. Căpitanul meu este singurul care ştie traseul şi destinaţiile noastre temporare. Eu doar relatez opririle, drumul pînă la ele şi plecările noastre.
Azi este o zi senină de sfîrşit de vară. Adică ţi-ai putea da seama că este sfîrşitul verii doar din faptul că marea este plină de ambarcaţiuni mici cu destinaţie comercială, de bărci cu motor, iar în port au început reviziile vapoarelor. Plecarea noastră a fost fără incidente grave, căpitanul însă ne-a anunţat că vom avea la bord un călător neobişnuit.
Prima oprire va fi la Constantinopol. Vom naviga pe marea Constantinopolului unde este un bazar celebru şi foarte vechi. În ultima vreme am evitat să merg în bazare din pricina vînzătorilor. A înfăţişării acestora. Nu mai apucam să văd marfa pentru că vînzătorii mă alungau înainte să ajung în dreptul ei. La Constantinopol se spune ca sunt mulţi vînzători bătrîni care îşi iau lîngă ei tineri frumoşi pentru a atrage clienţii. Tinerii nu fac ceva din cele ale comerţului, stau şi butonează celularele, scriu poezii sau pur şi simplu dorm. Cumpărătorii se opresc să îi privească şi în acest răgaz, ca prin vis, comercianţii le îndeasă în sacoşă fel de fel de produse.
Vremea este frumoasă, mi-am dat seama după privirea căpitanului. De altfel, eu nu cunosc alt barometru decît culoarea ochilor lui.
Azi am pescuit păstravi. Ştiu că o să spuneţi că sunt peşti de apă dulce, aşa este, doar toată apa dulce se varsă în mare.
Veneţia, mijlocul lui septembrie
Nu am mai scris despre călătoriile noastre. În ultimele săptămîni am avut multe peripeţii, unele tulburătoare, altele fericite. Căpitanul nostru a primit o scrisoare îngrijorătoare şi eu a trebuit vreme de cîteva ore să îl însoţesc în portul din Veneţia. Nu îi ştiam intenţiile şi toţi locuitorii îmi păreau ostili. În tot timpul cît am umblat pe străzile oraşului şi am poposit într-un bar să mîncăm, am stat încordată. Căpitanul dorea foarte mult să mă înveţe un dans al locuitorilor, care era unic în lume. Am înţeles greu intenţia sa, dar dansul era într- adevăr foarte interesant. Locuitorii purtau măşti şi, în timpul unui vals, schimbau rapid măştile între ei, atît de repede încît abia aveau răgaz să îşi vadă chipul. Era singurul moment de sinceritate din timpul întregului carnaval.
A început octombrie
Vaporul nostru a ajuns acum cîteva zile în Anglia interbelică. Am coborît pentru cîteva ore şi a trebuit să ne ascundem pînă la lăsarea întunericului. În port era o răfuială între două bande de gangsteri şi fulgerele gloanţelor zgîrîiau clădirile gălbui. Căpitanul m-a condus pe cîteva străduţe lăturalnice pînă la o tavernă unde nu ajunseseră încă împuşcăturile. Lumina lăptoasă m-a înveselit. Cîţiva bărbaţi tineri şi o femeie serioasă care servea la mese. Purta o rochie lungă cu volane şi mersul ei şerpuitor cu teancurile de farfurii şi pahare printre mese curgea ca Mississippi printre sălcii. Mirosea a tutun şi a bere, se rîdea, oamenii erau surescitaţi. Am stat în local pînă spre dimineaţă cînd s-a făcut în sfîrşit linişte. Apoi am plecat. Ne aştepta o mare relaxată şi blîndă.
La zoo
Am călătorit o săptămînă întreagă de-a lungul ţărmului Bulgariei. Cîţiva marinari au plecat cu o barcă cu motor şi i-am însoţit. În port era multă agitaţie, era o zi în care se deschidea un tîrg popular, oamenii vindeau mai ales animale, dar erau şi meşteri olari şi ţesători. Aş fi vrut să stau mai mult să casc gura la tarabele lor, dar capitanul mi-a facut semn să mă grăbesc. Trebuia să îi predea îngrijitorului grădinii zoologice cîteva documente importante pentru acesta. Grădina zoologică din portul bulgar adăposteşte şi un circ, aşa că animalele nu sunt vizitate în timp ce se odihnesc sau mănîncă, precum în celelalte locuri din lume, ci în timpul repetiţiilor sau la spectacol. Am ajuns cînd se dresau jaguarii şi rîşii. Dresoarea era o femeie care s-a iritat cînd ne-a văzut. Animalele erau tinere şi neobişnuite cu prezenţa oamenilor. În plus, erau agitate şi nu se concentrau deloc la exerciţii, aşa că ea pleznea adesea din bici. A trebuit şi aici să stau mai puţin decît aş fi vrut. Dar căpitanul mi-a spus că spectacolul rîşilor este printre cele mai interesante. Cu încrederea că într-una din călătoriile viitoare îi vom vedea, am plecat fără părere de rău pe vapor. De altfel, noaptea se lăsase repede şi străzile erau neobişnuit de pustii. Apăsătoare atmosferă...
Hola
Astăzi am ajuns în Spania. Ni s-a spus că vom vedea o coridă în carne şi oase şi cînd colo am asistat la o întrecere între cîini. De obicei mă stresează întrecerile între animale, mi se pare nedrept că oamenii le pun să facă lucruri contrare instinctelor lor. Pe stadion alergau bărbaţi tineri cu bustul dezgolit, în pantaloni mulaţi, iar de turul pantalonilor erau prinse cu funde colorate, ciolane mari. Erau alergatori buni şi cîinii îi fugăreau înnebuniţi încercînd să le apuce oasele. Nu s-a întîmplat nici un accident, cîinii îi cunoşteau şi reciproc. În ciuda acestor răzleţe idei legate de etica animalelor, întrecerea m-a distrat. Şi pe căpitan l-a distrat, deşi arena era aglomerată şi soarele ardea puternic. Tot puntea vaporului ni s-a părut mai primitoare. Adia briza şi pescăruşii ţipau intermitent. Am stat pe punte mult, pînă a răsărit luna. Era tăiată fix în două ca o felie de portocală pe o farfurie întunecată. Înainte să plec la culcare, m-am trezit lătrînd la ea.
vineri, 23 septembrie 2011
centrifugala
miercuri, 7 septembrie 2011
in veveri veritas
Deci cum umblam brambura prin blogrollul lui Radu am dat de o leapşă de la Omu cu veveriţe, alias Andrei. Sunt în vid total de inspiraţie, imaginaţie şi alte calităţi fireşti la un blogger, dar mă încăpăţînez să scriu. Leapşa, aşa am înţeles, este condiţionată de un termen limită: < 7 zile. Cum peste 7 zile viaţa mea va fi schimbată oricum, am să răspund chiar acum, cînd încă mai ştiu pe ce lume sunt.
# Ce gen de muzică preferaţi?
Am prejudecăţi, de fapt am avut mereu, de exemplu anumite genuri nu le ascult decît rar şi de nevoie, iar altele doar în anumite dispoziţii. Îmi place orice muzică pentru care pun pe repeat.
# Formaţii pe care le recomandaţi
Nu ştiu decît formaţia unde cîntau prietenii mei din Năvodari, care se chema ultima dată « Miercuri şi Vineri » dar aş recomanda formaţia în care cîntă Ovidiu, Andrei şi Teo, eu încă nu i-am ascultat pe toţi în concert, ci doar la nişte repetiţii la teatru.
# Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori
Arizona Dream
# Anotimpul preferat
Primavara
# Unde mergeţi vara asta?
la Constantinopol.
# Cartea pe care o iubiţi cel mai mult
Evangheliile
# Serialul la care va uitaţi cu plăcere
Jumong, deşi mă cam întristau personajele feminine
# Aveţi ticuri verbale? Daca da, care sunt?
Încep unele fraze cu « pe vremea lui Ceauşescu… »
# Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…
muică, dadă, lele
# Oraşul în care v-ar plăcea să locuiţi
Mă gîndeam la Amsterdam, dar dacă se duce Andrei acolo, i-l las lui şi eu mă duc în Norvegia. Nu ştiu exact unde. Oriunde.
# La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?
Pe la 8 jumate. Datoria mă goneşte din visare de fiecare dată.
# Fumaţi? Daca da, ce ţigari preferaţi?
M-am lăsat, dar îmi plăceau ţigările tari, kentul de exemplu
Leapşa merge la prietenii din blogroll, dacă au chef.
duminică, 31 iulie 2011
duminică, 3 iulie 2011
pelerina
M-am tot temut să nu îşi bage cineva nasul în dulapul nostru cu recuzită de la teatru şi cînd colo chiar aşa s-a întîmplat. Pelerina lui Scipio e pe umerii bateristului lui Tri Yann. Sau poate doar seamănă… Oricum, am găsit ocazia să îi urez lui Scipio la mulţi ani de ziua Franţei de mîine, cînd e şi ziua lui de naştere.
miercuri, 29 iunie 2011
Aniversare
Azi au fost sfinţii Petru şi Pavel, cei mereu îmbrăţişaţi. M-am gîndit să amintesc cîteva nume celebre de care am auzit şi eu, de pildă Petrarca, Petre Ispirescu, Paul Verlaine, Paul Cezanne, Paul Klee, Pierrot, Petru Creţia, Pier Paolo Pasolini, Saul Kripke. În viaţa mea i-am întîlnit pe urmaşii acestora, nu mai puţin celebri pentru mine: colega mea de liceu, Petruţa, prietenul meu din facultate pe care îl chema şi Petru şi Paul, artistul nostru principal Paul Ovidiu, care ne-a facut anul şcolar suportabil şi uneori de-a dreptul minunat şi drăgălaşul Pavle. Tuturor acestora le urez mulţi ani fericiţi!
In imagine, Paul între clasici şi moderni.
In imagine, Paul între clasici şi moderni.
marți, 21 iunie 2011
joi, 16 iunie 2011
Rapsodie în Res extensa
luni, 13 iunie 2011
duminică, 24 aprilie 2011
Hristos a înviat!
în dimineaţa aceea răzuiam lozul cu numere norocoase
pe ferestrele cu izolare fonică
porumbeii
croşetau ciorăpeşte între două cupole
pe alei lăturalnice
un om şi un cîine se căutau de secole
unul pe altul
în umbrele trecătorilor
memoria mea
bătrînă cochetă împătureşte
din voaluri şi valuri
leagănul pruncului fericit
marți, 19 aprilie 2011
duminică, 17 aprilie 2011
rigoria
marți, 1 martie 2011
confucius arbitru
Am primit de la Mihai o invitaţie la cupa mondială. La fotbal. Martie debutează în filosofie cu un gol de toată frumuseţea!
vineri, 25 februarie 2011
Romanţă pentru Clara
Pe Clara am cunoscut-o în prima zi de liceu
Avea degetele lungi şi romantice
Mîini ca ale negreselor, potrivite pentru muzică
la meciuri, îi dispreţuia pe fotbaliştii care nu aveau ochii verzi
Clara avea note bune la toate obiectele
Şi în timpul liber îngrijea ciobăneşti, peruşi şi un copil
Purta complicaţi papuci pufoşi din blăniţă cu toc
Şi cămăşuţe de noapte din mătase albă cu flori
Pe Clara o iubeau oamenii de cum o vedeau
Iar ea mă iubea pe mine
sâmbătă, 5 februarie 2011
o surpriza placuta
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)