Am o zi liberă. Mă primenesc și ies. Mă duc în singurul loc unde nu mă știe nimeni, o bibliotecă.
Nu e sesiune, nu e bac, nu e admitere la Academie. Sunt locuri libere berechet.
Îmi iau ceva de citit, nu spun, e secret. Mă așez la fereastră și citesc. Mă simt bine, liber și normal.
Se ridică o coardă și trântește un scaun.
Nu mă deranjează foarte mult, am îngăduință, îmi place și autorul, și cartea.
Se mai ridică una și după două secunde se mai trântește un scaun. Ridic privirea din volum, cum mă așteptam, o femeie.
Mă răsucesc în scaun, mă afund mai adânc, reiau lectura.
Mă concentrez un pic mai greu. Încă un scaun trântit, încă unul! Mă ridic, mă îmbrac și plec.
Merg la o terasă. Aici sunt câțiva cunoscuți mereu. Nu e obligatoriu să socializez cu ei, ceea ce și fac. Mă așez la o masă. Îmi iau cafea și de băut.
Stau mult, fumez, terasa se golește treptat. Rămân singur. Barmanița e amabilă, avem program nocturn, zice ea.
Mă bucur. Mai stau încă ceva timp. Încă nu mă plictisesc. Mă gândesc la ce am citit. Unele idei mi le- am notat. Mă uit pe ele. Apare un cunoscut cu nevasta. Se înființează neinvitat la masa mea.
Ea:- Ce citești ?
Eu:- Ceva pe limba mea.
Ea:- Nu ne spui?
Eu:- Nu.
Ea:- Dar eu sunt specialistă în limba ta.
Bărbacsu vede că ospătărița nu ajunge și la masa lor, adică a mea, pleacă în restaurant.
Eu:- Tu nu ești specialistă în limba mea. Eu sunt într- a ta! Mă reped lângă ea, o sărut, îi bag mâna între picioare. Nu se poate nici întoarce, nici ridica. Îi mozolesc gura, îi întind rujul pe juma' de obraz, îi strâng sânii în palme, îmi mișc o mână între picioarele ei protejate subțire de colanții dungați. Respiră precipitat, dar nu țipă. Mă întorc la locul meu. Vine bărbacsu cu două pahare de gin și lămâie. Se uită numai la mine, vorbește numai cu mine, că nu știu ce partid nu mai candidează și nu știu ce automobile s- au scumpit, chiar s- au dublat la preț. Stau cu mâna pe spătarul scaunului ei, care și- a aplecat umerii mult în față. Cu urechea mea albastră, aud un ușor scârțâit violin. Mă atinge pe sub masă pe picior. Îmi aprind o țigară și o las. Mă mângâie, îmi atinge șoseata și când ajunge cu vârful pantofului la piele, mă ridic brusc. Paharul lui se răstoarnă. Al ei îi tremură în mână.
-Ne mai vedem, ne mai auzim, mai vorbim!
Ea:- În ce limbă?
Eu:- Bineînțeles, în limba mea.
