poezie despre lună

photo by my

azi am sa scriu o poezie. nu am nici cea mai vaga sursa de inspiratie. am fost la scoala, am avut trei ore. filosofie, logica, filosofie. la ultima m-am aruncat in dramaturgie, la a doua am mediat un conflict intre mai multe persoane aflate intr-o confuzie sala de clasa- zona rurala, iar la prima...a, da, cu prima trebuia sa incep. Cosmina s-a impacat cu Ionut sau Alexandru. Ana N. a constientizat ca exista si alte locuri de vizitat prin scoala decat propria banca, cu insucces. iar in cancelarie a fost o atmosfera de tip lacustra. colegul meu era adancit in niste pagini pline. as fi vrut sa ma insoteasca la inspectorat, dar cand l-am intrebat, vocea mi- a sunat strident si excesiv de accelerat si chestia asta m-a enervat si m-am bucurat intr un fel ca mai avea ore si nu a venit.

poezie despre lună

această lună în această seară
ştie ca in faţa ei este un pom si se ascunde, as putea spune se oculteaza.
această lună nu este o lună banală, în frunzişul umbros ea e luminoasă ca o stea polară.
eu ştiu că nu e o stea.
în primul rand e mai mare şi mai pufoasă, în al doilea rând e mai aproape şi în al treilea rând e mai la stânga şi nu chiar deasupra.

acestă lună a fost aruncată ca dintr-un vârf de săgeată exact când treceam eu pe drum.
în spatele meu sunt trei stele, prin iarbă se plimbă feline uşurele, iar cerul e gri ca-ntr-un cântec bun.