două peisaje de Sisley

Peisaj de iarnă

Iarna vine în oraş ca o îngîndurare

Te trezeşti dintr-o dată cu ea

Pe străzi sunt copii şi toţi ştiu poezii despre soare...

Am primit în dar trei cai, unul alb, unul negru, altul gri

Aş putea merge cu toţi trei în galop pe strada cea mare

Acoperită cu omăt...

În casa mea este cald, dar e puţin loc

Căluţului alb îi place la iarmaroc

Oricine îl vede îi dă

un fagure de miere pe loc

cu ceilalţi doi cai nu ştiu ce să fac

o femeie mi-a spus să îi duc la un abator

şi să nu mă mai gîndesc

căluţii ştiu, au devenit mai mici, stau culcaţi într-un colţ, strînşi unul în altul, să ocupe cît mai puţin loc

într-o zi vor intra într-un tablou şi de acolo, vii,

vor alerga prin  iarnă cu aripi la picioare.

Căluţul alb va fi zăpada, ceaţa cel gri

Iar tuşele subţiri, coama celui negru.

Dragostea e verde

Dragostea mea e ca un tufiş înverzit

Plină de frunze pe frunte, pe braţe, pe coapse, cu sfori de liane împletite în jurul pieptului

Dragostea mea e unduioasă, ameţitoare, argintată ca o noapte de iarnă

Tăcută ca domnul O

vorbăreaţă ca Semiramida

uitată şi rîvnită ca o bibliotecă antică

cînd pleacă, lumea mi se întunecă şi se înnăspreşte

devine fadă ca o zi fără  fotosinteză.