Stiluri

 

    E o dimineață răcoroasă de primăvară. Prin ceața subțire, ca un voal de nuntă aruncat peste un oraș forfotind de trafic, trec cu îndrăzneală păsări. Unele zboară atât de jos, încât aproape ating creștetele trecătorilor răzleți, altele au aripi atât de mari, încât  te aștepți să-ți vorbească cu glas omenesc.
Merg cu Dorel și Mr Brasil spre gară, urmează să plecăm la munte pentru o săptămână întreagă. Nu am reușit să chemăm un taxi, erau toate solicitate și ca să nu întârziem, luăm tramvaiul. În tramvai stăm în picioare, atârnați de bara de sus, iar când se aglomerează, ne strângem instinctiv unii în alții cu cele trei trolere între noi. Nu vorbim,  ne uităm la oameni și pe geam, când avem acces la un ochi de sticlă, descoperit de mișcările călătorilor.
Compartimentul e gol, suntem numai noi. Rămâne astfel timp îndelungat, peste două ore. Cu puțin înainte de a coborî, un grup gălăgios de adolescenți urcă, își deschid în viteză telefoanele și continuă un joc întrerupt de schimbarea trenurilor.
Ne uităm toți trei la ei ca la  televizor, așteptând să se activeze butonul mute. Nu țin cont de noi, se extaziază când câștigă, înjură și vorbesc porcos când pierd. Eu mă agit și fac tentative să mă ridic și să ies pe hol, Mr Brasil mă apasă pe picioare, când pe stângul, când pe dreptul să nu tulbur jocul copiilor, Dorel se bagă în seamă, ochește pe cel mai frumușel, un lungan cu un păr ondulat și mătăsos și îi dă sfaturi cum să îi bată pe ceilalți. Lunganul câștigă rundă după rundă. Ajungem în sfârșit în stațiune. Tinerii se aliniază pe coridor și ne lasă să ieșim din compartiment. Băiatul blond face cu Dorel schimb de numere de telefon. La sfârșit, face un salut milităresc și schimbă direcția grupului spre cealaltă ieșire
Ajungem, ne cazăm și, în timp ce despachetăm, îl întreb pe Mr Brasil:- Pentru ce m-ai torturat o oră întreagă? Știi că sunt sătulă de vulgaritățile tinerilor.
El:- Să -ți mai schimbi și tu stilul. Ce, numai Calibri Light există? Există și Arial Narrow, și Algerian.
Dorel:- Și Times New Roman.
Mr Brasil:- Ăsta îl ții pentru tine, pentru examenul ăla de la cursurile de sanscrită. Sunt curios cum ai să te descurci la examenul final. Pe mine să nu te bazezi! În loc să te cuplezi cu cel mai frumos brunet din compartiment, te-ai atârnat de prăjina aia blondă.
Îmi dau seama că schimbarea peisajului cu unul mai puțin populat nu va stinge conflictul mocnit dintre cei doi. Mă precipit să așez țoalele în șifonierul comun și ies pe hol. În urma mea, dialogul continuă din ce în ce mai răspicat. Cobor scara și descopăr la parter un mic restaurant. Îmi iau o cafea tare și îl sun pe Dorel:- L-ai detensionat pe Mr Brasil sau faci în continuare ce ai chef cu el?
Dorel:- Unde ești?
eu:- Jos, în restaurant.
Dorel:- Venim și noi imediat. Ajungem în 10 minute.
Termin cafeaua și mă uit lung în telefonul cu ecranul negru. Îmi setez un document pe Calibri Light și încep să povestesc ultimul episod din serialul corean întrerupt când am plecat. Nu am chef nici de Arial Narrow, nici de Calibri Black.
După două ore încheiate, urc în cameră. Drumul m-a obosit puțin. În apartament, liniște. Cei doi bărbați dorm fiecare separat, sforăind ușor. Închid ușile încet și mă îndrept spre dormitor. Se lasă seara peste stațiune și cabana începe să se anime de mulțimea turiștilor. Dau drumul la televizor și mă mai uit o dată la primul episod din filmul proaspăt terminat. Actorul principal, cu fizionomia căruia  m-am obișnuit abia după al 4-lea episod, îmi pare acum răpitor. Are dreptate Mr Brasil, să te obișnuiești cu un stil nou nu e ușor.