Regrete tardive

 E seară. Apusul incandescent ne țintuiește, pe mine și Mr Brasil în fața ferestrei. Stăm muți și respirăm sincron. 

Deodată bătăi puternice în ușă. Tresărim. Nu sunt bătăi normale. Se intensifică și devin mai puternice. Mr Brasil:- Du-te tu. N-am chef de Dorel.

eu:- O fi pățit ceva.

Mr Brasil:- N-a pățit nimic. Bate cu picioarele, nu auzi?

Merg și deschid. Dorel, cu brațele pline de ghivece cu cactuși se repede în sufragerie. 

Dorel:- Ce m- ați făcut să aștept atâta? Sunteți surzi?

eu:- De unde să știm că ești așa de... înțepat? Ce faci cu atâția cactuși?

Dorel:- Îl vezi? îmi zice arătând spre Mr Brasil. Nu mai dă doi bani pe mine. Am cumpărat cactușii ăștia ca semn al afecțiunii și încrederii mele în viitorul alături de el.

Mr Brasil se întoarce și se apropie. Atinge cactușii încet:

- Cum crezi că mă vei îmbuna? Cu niste plante care înfloresc o dată la 100 de ani?

Dorel:- Nu chiar așa de greu. Vânzătorul a spus că sunt pe cale să înflorească în curând. 

Mr Brasil:- Ia- i de aici! Mă deprimă florile fără flori. 

Dorel:- Sigur că îi iau. Îi pun la mine.  Vreau să îi și studiez puțin. 

eu:- Să nu îi pui la geam! E periculos pentru mine să ii manevrez.

Dorel:- De ce să îi manevrezi tu? Îi manevrez eu. Sau cel mult Mr Brasil. Vezi -ți de mușcatele tale!

eu:-Ok. 

Mr Brasil îl împinge pe Dorel spre un colț al încăperii și îi șoptește:

Mr Brasil:- Ce crezi, că mă cumperi cu niște flori din viitor?

Dorel, blând:- Nu sunt din viitor, sunt dintr- un trecut îndepărtat. Vânzătorul mi- a spus că au mai înflorit o dată acum 25 de ani, când el era student. 

Mr Brasil:- Deci ai regrete?

Dorel:- Într- un fel, da.

Mr Brasil:- Ai regrete tardive, nu-i așa?

Dorel:- Da.

Mr Brasil:- Vreau să te îmbrățișez!

Dorel îl cuprinde în brațe.

Mr Brasil:- Atinge- mi fața!

Dorel pune încet palmele pe obrajii lui.

Țipă, se retrage și zice:- Ce- i cu tine? Ce- ai pățit?

Mr Brasil:- E barba mea invizibilă. Așa- i că e mai țepoasă decât cactușii tăi obosiți? 

Dorel:- Daaaa!

Mr Brasil:- Nu țepii îmi lipsesc mie, nici oboseala plantelor. Îmi lipsește frumusețea.

Dorel:-Aaa!! Îi duc înapoi!

Mr Brasil:- Nu, lasă- i. Sunt și ei un semn.

eu:- Ce semn?

Mr Brasil, mie:- Un semn că animalului ăstuia îi place lumina.

Jalousie

 

   Spăl rufe. Intră Mr Brasil în baie și îmi înșfacă rufele lui Dorel :- Pe astea le spăl eu!
eu:- Ok. Și ce țipi așa?
El:- Că te- ai băgat, de aia!
eu:- N- am știut.
Mr Brasil:- Hai, gata, du-te, am treabă.
Ies.
Apare Dorel de la serviciu. Mă grăbesc să pun masa.
Mr Brasil, lui Dorel:- Coardo! Ce- i cu ăsta?
Dorel:- Cu ce? Nu văd nimic.
Mr Brasil:- Apropie- te, hai, vino mai aproape ca să vezi.
Dorel face doi pași în față:- Îți arde de scandal? Sunt obosit.
Mr Brasil:- Ce- i cu ăsta? Al cui e?
Dorel:- Ce anume?
Mr Brasil:- Ăsta!!!! Firul ăsta de păr lung?
Dorel:- O fi al ei. De unde să știu eu.
Mr Brasil:- Crezi că sunt prost? Miroase- l! Hai!
Dorel:- Măi, mă lași!
Mr Brasil:- Miroase a șampon bărbătesc. Nu e al ei. Al cui e? Zi! Zi odată!
Dorel:- Te- ai tâmpit? De unde să știu eu!
Mr Brasil:- Mă înșeli, porc ordinar!
Dorel, mie:- I- ai dat ceva? Alcool? Iarbă? Un ceai nou?
eu:- Nu, te așteptăm de două ore să mâncăm.
Mr Brasil:- Nu mâncăm nimic până nu recunoaște.
Dorel:- Ce să recunosc? Că ești nebun? Da, recunosc.
Mr Brasil:- Până nu recunoști că întârzii de la o vreme intenționat.
Dorel:- Lasă- mă.
Mr Brasil:- Nu te las. Zi repede numele să- l caut pe insta.
Dorel:- N- am ce să- ți zic.
eu:- Poate o fi stat lângă cineva în tramvai sau poate a ajutat un invalid să coboare din metrou.
Mr Brasil:- Tu să taci! Nu te bagi!
eu:- Ziceam și eu..
Dorel:- Măi, mă duc să mă schimb.
Mr Brasil:- Ok. Să lași rufele murdare în baie. Astăzi le spălăm.
Dorel:- Bine. Pe lângă plictiseală, ai adăugat și condimentul cicăleală la borșul asta de seară.
Mr Brasil:- Adică?
Dorel;- Adică vii cu replici din astea de film alb negru.
Iese.
Apare după o juma' de oră și mâncăm. Stau amândoi ca doi scaieți agățați pe blana mea jigărită.
Mr Brasil se ridică, merge în baie și apare cu cămașa albă a lui Dorel:
- Asta ce e? Asta ce e? Mă faci chior?
Dorel:- Nu.
Mr Brasil, mie:- Vezi ditamai urma de ruj pe guler?
eu:- Poate e ketchup.
Dorel:- E ambele.
Mr Brasil ia făcălețul din ceaunul cu mămăligă și se pregătește să- i dea una în cap lui Dorel. Sar să îi despart
Mă reped la Mr Brasil:- Ai înnebunit! Vrei să- i spargi capul?
Mr Brasil:- Nu, cum să vreau așa ceva? Vreau să îi ridic puțin nivelul memoriei logice.
Dorel:- Da. Am o gagică, na! Ți- am zis. Ce mai vrei?
Mr Brasil:- Recunoști deci?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- E fată?
Dorel:- Da, normal.
Mr Brasil:- M- am liniștit. mie:- Treci și pune- i tu boarfele la spălat. Am altceva de făcut.
Dorel:- Nu- ți ceri iertare.
Mr Brasil:- Ba da. Iartă- mă.
Dorel:- Fie. mie:-De ce nu i-ai spus? 

eu:- N- am știut că e important.
Dorel:- Cum să nu fie important? Vezi ce scandal ai iscat?
eu:- Sorry.
Dorel:- Fie. Ok. lui Mr Brasil:- Să nu mai vii la mine cu replici din filme mute.  Prefer cinematografia actuală, doar știi.
Mr Brasil:- Curvo! Nu avem ce discuta! Na! Ți- am combinat și alb- negrul și mutul și cinematografia ta actuală într- un singur adjectiv!

După câteva minute, în camera lui Mr Brasil boxele urlau:- 

L' amour est tres facile.

Dorel, mie:- E 1 Martie. Hai sa te fac un dans. Dansam amândoi lălăind versurile. Dorel îmi șoptește la urechea mea bleagă:- L' amour est tres fragile...

Zâmbesc. 

Are, au dreptate.