Vine Mr Brasil acasă și spune:- Dati-va jos din pat! Sunt rupt de somn!
Dorel:- Vezi că ai greșit patul. Asta e camera mea.
El:- Valea! Eu sunt stăpânul! Plecați în camera mea! Sau a ei, dacă te primește.
eu:- Hai în sufragerie! Continuam acolo.
Jucam păcălici pe pedepse cantemirești, dar în iureșul jocului, ajunsesem lungiți pe o parte, față în față.
Ne dăm seama că eram cam aproape amândoi și cărțile noastre în evantai mai mult de atât nu puteau face.
Plecăm în sufragerie, dar ne cam trece cheful. Dorel zice:- Hai să facem o cafea!
Facem o cafea.
Apare Mr Brasil.
Dorel:- Ai nimerit drumul din astral în real după miros?
El:- Da.
eu:- Nu vreți să mâncăm ceva?
Dorel:- Nu știu, parca imi e foame de altceva.
Mr Brasil:- S-au terminat ciupercile?
eu:- Primele.
Mr Brasil:- Și plăcintele cu dovleac?
Dorel:- Eu am mâncat ultima bucată.
Mr Brasil:- Pizza?
eu:- Mai sunt două semicercuri, dar sunt aproape metalice. Putem potcovi cu ele.
Mr Brasil:- Hai în oraș!
Dorel:- Ok
Ne îmbrăcăm într-un timp interminabil toți trei, tragem de oboseala și lehamitea din noi până bate la ușă poștașul să ne aducă ziarele și corespondența.
Dorel se uită peste plicuri și sare ca ars:- Aaaa, a venit prietena mea din Australia! V-am lăsat! Pa! Merg să mănânc cu ea!
O șterge.
Rămân cu Mr Brasil. Zice:- Conduci tu?
Eu:- Da.
Plecăm la un magazin universal, deja pregătit pentru Crăciun. În mijloc tronează un brad artificial înalt până la tavan.
Ne cumpărăm semipreparate , fructe, înghețate și sucuri.
Pe drum morfolim amândoi niște ștrudele.
Mr Brasil iese, fumează o țigară și se așează pe bancheta din spate. Îmi zice:- Fa și tu un tur de oraș, cat trag un pui de somn.
Adoarme.
Conduc pe tot felul de străzi, și mai bune, și mai proaste. Ajung acasă după o oră jumate. Mr Brasil încă doarme. Îl trezesc și cât încălzesc mâncarea, el moțăie în fotoliu . Mâncăm amândoi niște paste cu spanac.
Îi las și lui Dorel o porție.
E deja noapte. Citesc câteva pagini dintr-un roman primit de la Dorel și adorm.
