1. Negocieri
Brasil, Dorel și cu mine
Ideea cu excursia a avut-o Brasil. Din obișnuință, vine vacanța, pleci!
Eu, tot din obișnuință, ca să nu zic dependență, mă agăț de ei. La început, împotriviri:
Brasil -Nu te luăm, ești obosită, și cam plictisitoare.
Eu: - Obosită, da, dar plictisitoare? Deja aveam lacrimi gata să-mi curgă gârlă.
Dorel:- Nu plictisitoare, agasantă. Eu zic o frază, tu răspunzi cu 10.
Brasil:- Nu la asta m-am referit. La faptul că atunci când ești, mie îmi vine să stau mai mult cu Dorel. În sensul asta.
Eu:- Nu mă deranjează, pot face altceva, pot citi, pot găti, pot admira peisajul.
Dorel:- Asta putem să facem și noi. Vino și tu cu ceva nou.
Eu:- Pot să vă învăț chestii.
Brasil: - Referitoare la ce? La citit? La admirat peisajul? Știm cu toții câte cărți ai terminat în ultimii 10 ani. Iar peisajul... în afara de bulane în pantaloni scurți ce mai poți admira?
Eu: - Pot să vă învăț chestii despre spaghete.
Dorel: - De exemplu?
Eu:- De exemplu, cum să gătiți spaghete etanș.
Brasil:- Zi
Eu: - Spaghetele etanș sunt acele spaghete care nu pot încorpora alte spaghete. De exemplu, macaroanele pot încorpora spaghetele, iar spaghetele pot încorpora fideaua, dar spaghetele etanș sunt spaghete pure.
Dorel: - Interesant! Eu zic să o luăm!
Brasil:- Nu, e nebună! Nu știm cum să o scoatem din melancolie, suntem deja 2 melancolici, nu ne trebuie un al treilea.
Eu:-Eu nu sunt melancolică, sunt orice, dar melancolică nu.
Brasil:- Serios? Ia zi cât fac 12x12
Eu: 144
Brasil:- Ti-am zis, melancolică 100%
Dorel: - Totuși e diferită de noi doi
Brasil: -În plus, ne pune în pericol normalitatea. De câte ori o lași singură, râde cu gura până la urechi. Nu e rău, dar va trebui să o lăsăm singură și în public.
Dorel:- Da? Nu știam
Brasil: - Să vezi faza cu psiholoaga
Eu:-Ce faza?
Brasil- Știi tu! Dar am găsit tratamentul.
Râzi singură, apare imediat un psiholog! Ca să ai companie. Nu râzi singură, râzi cu el!
Dorel:-Gata, atunci plecăm
Brasil:- Da
Așa a fost săptămâna asta, bagaje, nervi, țipete, căldură groaznică. Bine că am reușit!
Seara e superbă, cerul dungat ca un pește exotic, albastru ultramarin cu dîre de roșu incandescent. Umbrele nopții se lasă încet peste oraș, aerul devine plăcut mirositor, adie vântul și oamenii nu mai sunt modele complet expresioniste.
