in mod normal, aceasta postare ar fi trebuit sa se numeasca marifoca la pescuit, dar intrucat suntem intr-o zi oarecare, nu intr-o zi de vara polara, am sa ii spun, marifoca la vanatoare.
o mai tineti minte pe marifoca? eu da.
marifoca este prietena mea.
ea locuieste intr-o rezervatie, nu intr-un iglu sau pe un dig sau pe o insula pustie sau intr-un acvariu de sufragerie.
bine, e o rezervatie care isi permite diverse zone de confort, cum ar fi, este apa rece, este podeaua neteda, este un ochi de geam albastru undeva, dar in gereral, marifoca nu are in fata sau in spate sau in laterale aceleasi conditii pe care le au de exemplu, focile normale.
intr-o zi, da, stim, toate evenimentele incep pentru toti, intr-o zi.
intr-o zi, marifoca zari pe geam o bucata de luna.
apoi intr-o alta zi marifoca zari pe geam o luna cam jumi juma.
apoi in alta zi, vazu cu ochii ei ditamai luna.
bine, au fost si zile cand pe geam se vedea doar cate o amarata de stea. atunci marifoca se gandea.
la ce?
o sa ziceti: la cate in luna si-n stele.
s-o credeti voi!
marifoca se gandea asa: cum a reusit amarata aia de stea sa inghita ditamai luna? cum a facut, cum de rezista in burta cu ea? si de ce o lasa periodic sa iasa pentru ca apoi, dupa o vreme sa o inchida din nou ca intr-o geaca groasa.
I-o fi lunei frig?
I-o fi lunei foame?
I-o fi somn si cand e in burta stelei i se pare ca doarme?
nu stiu ce sa va zic. astea sunt probleme insurmontabile pentru un amarat de profesor ca mine, dar ce stiu eu este ca marifoca se pricepe grozav la:
1. umflat baloane.
2. ascutit creioane.
3. desenat rotocoale.
4. insiruit diverse figuri rectangulare.
5. gatit pilaf de orez.
LinkWithin
