 | |
| pictura suprarealista contemporana |
A fost
odata ca niciodata. Patru crai inconjurau cu o armata o tara vai de capul ei de
stresata.
Unul era
craiul cu bani.
Unul era
craiul cu ani.
Unul era
craiul iesit la petit.
Si ultimul
era craiul usor de-asmutit.
Cei patru
crai vroiau ceva. Orice vrea. Asa e de cand lumea.
Cei patru
aveau si ei ceva de dat, asa e cand mergi la imparat.
Si totusi, si totusi tara nu vrea.
Dupa 4 ore
de negociat, craii au hotarat ca trebuie sa stea.
Craiul alb
s-a pus pe nins.
Craiul rosu
pe aprins.
Craiul
verde pe impins.
Craiul
galben nu s-a prins.
Si asa au
ramas trei.
Numai ca,
numai ca dragii mei.
Din crai
frumosi si belicosi
s-au
transformat in porumbei.
Care-au
zburat pe ceruri sus
Intr-un
tinut necunoscut
Si de nu-or
fi gasit vreun pom
stau asezati
pe-un cap de om.
Dac-ar fi
cai, ar fi cam grei
Dar cum
sunt numai porumbei
Omul ii
poarta zi de zi
Prin
fostele bucatarii
Prin
fostele sufragerii
Ale
taramului din somn.
***********
Povestea
zgarcitului si a generosului
Au fost
odata doi soldati.
Unul era
lung, altul patrat.
Cel lung
avea o mana mare mare, si lunga foaaarte tare.
Cel
patratos era cam scurt
De mina,
minte si ….atat.
si au
plecat
in vizita
la imparat.
Domnul le-a
zis, stand asezat,
Luati
fiecare un ducat
Si dati cu
el de un pamant ….de care nu stiu, veti vedea, ducatul are treaba sa.
Dupa ce
dati de un pamant curat, frumos, adevarat
Puneti
ducatul sa se dea
De-a dura.
Un s-o
opri, acolo voi
Sa imi
chemati vreo trei flacai.
Atat zise
domnu, apoi
Chema
strajeru,
Condu-i jos
Si las
oblonu .
(dormea coconul.)
Plecara regii….
Am uitat sa amintesc
Ca din soldat, un imparat emancipat
Poate sa
faca -n orice ceas,
Un rege,
Cei doi
flacai
Plecara
spre taramuri noi
Ducand
ducatul,
Numai noi
Stam toti
sub pom.
Stam
asteptand
Sa fim chemati,
sa fim toti trei
Sa fim
alesi, sa fim zariti
Sa fim
poftiti.
SI ASA VOM
STA
PANA VA
TRECE GREVA ASTA!
