Dialog filosofic intre doua
persoane/personaje care sunt / nu sunt de varsta a 3-a
Socrate: Ai hranit copiii?
Xantipa: Da.
Socrate: Ai spalat rufele?
Xantipa: Da.
Socrate: Da? Ia sa vad? Arata/mi
copaia! Da, e goala. Vai de mine! Unde-i faina?
Xantipa: Nu mai e, mergi si fa ceva!
Socrate: As sculpta, dar nu mai am
piatra, am daruit-o pe o lalea.
Xantipa: Mergi la cariera si ia!
Socrate: Imi trebuie o roaba....
Xantipa: Du-te la Alcibiade sa-ti dea!
Socrate: Serios? Ce idee buna! Acum
plec, zbor! Ce zici, inainte de a pleca sa ii facem mezinului inca un
fratior?
Xantipa: O fata as prefera.
Socrate: Nu se poate. Conform astrelor
si experientei mele filosofice, nici o fata nu se poate naste cu o
femeie asa de urata! Hai, pa!
Xantipa: Parca tu esti mai frumos! pa.
Uite, asa dragii mosului, imi imaginez
eu ca discutau Socrate cu nevasta lui Xantipa, celebra pentru
cicaleala si uratenia ei. Asa, ca doi porumbei.
Autor al acestui dialog si totodata
tehnoredactor:
spera
p.s. in ceea ce ma priveste pe mine, am observat ca:
1. in perioada sarbatorilor de iarna pana si pamnatul isi arata muschii, mai ales la noi in tara.
2. nu e suficient sa existe pe lume o pisicuta numita Bella, este foarte posibil sa apara in mintea cuiva si o catelusa numita Bella.
3. Octav Bancila imi releva niste miscari naturale surprinzator de frumoase pentru o individa pur fenomenala.
1. in perioada sarbatorilor de iarna pana si pamnatul isi arata muschii, mai ales la noi in tara.
2. nu e suficient sa existe pe lume o pisicuta numita Bella, este foarte posibil sa apara in mintea cuiva si o catelusa numita Bella.
3. Octav Bancila imi releva niste miscari naturale surprinzator de frumoase pentru o individa pur fenomenala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu