Philiph

Într-o zi îngerul mi-a întors spatele sătul de pustiul din mine

În faţa mea se ridicau stîncile Monei Lisa, pline de muşchi

Fără sfîrşit peisajul

Pe aripile îngerului era Marele Canion populat de păsări rare

Cu penajul galben pai şi negru abanos

Vesele, gureşe

Am găsit pe jos ghemul Ariadnei

Numai bun de tricotat din el un pulover

Mi se făcuse frig, era seara, el continua să stea întors

Ca o enigmă, eu tricotam

Să plecăm îmi spuse apoi brusc, şi ia-ţi ceva pe tine

trebuie ca în inimă să adie briza şi să se poată bronza cineva.