p2

 Din scrisorile pe care Frederic le-a închis în sticle de pepsi-cola şi le-a aruncat în mare:

Japonezele merg cu paşi mărunţi, ca patinatorii începători.  

În unele dimineţi, toate lucrurile sunt gri, şi copacii şi copiii. Mai ales copiii. Ei devin din ce în ce mai rari, unii sunt chiar invizibili. Merg spre şcoala la fel de somnoroşi şi visători ca în zilele colorate, doar că se ascund în griul aurorei ca într-un manşon din blană. Cîinii  treziţi latră la ei răguşit ca dintr-o cutie de tinichea.

Cele trei graţii îmbrăţişează un om de zăpadă care se topeşte sub o  ploaie neaşteptată pentru aşa un anotimp.

p1

A fost odată, într-o ţară îndepărtată, o mare. Din mare se înălţa o stîncă în care se afla o peşteră. În ea locuia, în nopţile răcoroase de vară, Frederic. Ziua, plaja cu nisipul fin şi auriu era plină de turişti, care veneau din ţinuturi sălbăticite de atîta civilizaţie să regăsească urmele mitice ale argonauţilor şi ale lui Frederic.  Apa mării era caldă şi mulţi delfini veneau aproape de ţărm şi îi studiau curioşi pe necunoscuţii, mereu alţii.

Turiştii adormeau osteniţi de călătorie pe plajă şi cînd se trezeau erau de-ai locului, de parcă întreaga viaţă o petrecuseră pe ţărm. Nimeni nu stătea prea mult pe plajă, o zi şi uneori o noapte, apoi făceau cale întoarsă, încrezători şi plini de amintiri.

Frederic locuia în peştera din stîncă şi uneori pielea lui Frederic împrumuta reflexele stîncii, era cînd neagră, cînd ruginie după momentul zilei sau al anotimpului, după blîndeţea sau furtunile valurilor. Într-o dimineaţă, cînd soarele tocmai  îşi aruncase în mare cămaşa de noapte roşie, m-am întîlnit cu Frederic. Venise desculţ pînă la ţărm, s-a lăsat puţin atins de cîteva volănaşe subţiri, şi-a plimbat privirea peste marea cuminte şi s-a întors spre stînca sa. Pentru universul meu, întîlnirea cu el a fost ca o propoziţie cu subiect şi predicat într-o încîlceală de atribute. 

Va ninge din nou

Prin suflet îmi trece o adiere uşoară

Ca un zefir întîrziat

Ştiu albul acesta al pereţilor şi ferestrele palide

nici o umbră peste case

O pasăre mică îşi mîngîia ochii cu aripa

Priveşte-mă, îmi spune iubirea

Cu ochi scânteietori

La noapte va ninge din nou.

Echivoc

ca lătratul unui cîine la luna

 Din adîncul fîntînii

era noapte şi cîmpul plin de oieri, fiecare adormit în propriul tril

Eu treceam printr-o galerie de cîrtiţă căutîndu-mi chibriturile

Şi cîteva fire de tutun de pipă.

Cîinele negru al prieteniei noastre se învîrtea în loc căutîndu-şi un culcuş

Sub degetele mele blana sa

Sub urechea sa viorile tale

Aşa treceau zilele la începutul lumii

Cu mine făcînd săpături

Cîteodată îmi şopteai: mai uită-te şi tu în sus, măcar dimineaţa

Da, da, cînd se desparte ziua de noapte

Sub semnăturile roz ale norilor, să vezi

mustaţa mea de vultur. 

Nuvele ruseşti

Eu te aşteptam în cinematograf

Cu o pungă de floricele

Şi tu ai venit cu braţele pline

de nuvele ruseşti

Ai început să le împarţi spectatorilor:

-tu eşti Maşa, tu eşti Mitea, tu eşti Vasea

Rula ”Aventurile bobului de cafea”, un desen animat

În el nu erau scene de dragoste, ci doar război, după titlu: cules, zdrobit, măcinat

Cînd mi se opreau ochii pe o replică

În legătură aparentă cu mine

Un baston cu măciulie de argint

Îmi dădea o lovitură peste cap

De aceea, dragul meu, am capul plin de bujori

La ultima scenă de groază din film

Te-ai ridicat de pe scaun şi mi te-ai aşezat în braţe

eu ţi-am mîngîiat mîinile

uşoare, uscate, nervoase

port în mine îmbrăţişarea asta a mea

şi mîngîierile mele

iar cînd îmi privesc mîinile

le văd pe ale tale.

Am să învăţ să tai lemnele egale

Lumea e plină de oglinzi

Cerul se oglindeşte în lacul din luminiş

Valurile se reflectă în nori

Pămîntul reavăn în irisul leopardului

Urmele stolului de fazani pe tălpile patinelor tale

Umbra pisicii căutîndu-şi somnul

Eu ca un pădurar tai copacii, pădurea, defrişez un versant întreg

Pentru o scînteie din ochii tăi

Pe cărarea asta a umblat odată un om, un pui de căprioară,

este în lume o pădure în care nu sunt fiare,

în care nu sunt lupi şi nici alţi oameni

e oglinda sufletului său.