Aerul este mătăsos şi soarele blînd. Nu mai ştiu dacă e zi
sau noapte.
Pe culoarul lung şi întunecos dintre cabine am văzut o dîră
de lumină. Venea de jos, dinspre podea.
În bibliotecă sunt cîteva porţelanuri şi printre ele o frumoasă curtezană cu
degete albe şi delicate. Pe arătător îi poposeşte un fluture. Căpitanul, la un
birou cu o carafă de vin în faţă şi privirea aţintită asupra femeii de zăpadă.
Am plecat singură pe punte. Vîntul adie uşor, marea este limpede. În ea murmură
pîraiele vesel. Mi-am amintit că în bibliotecă nu era aprinsă nici o lumină.
Picioarele lui luminau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu