Dar tu

Iresponsabilă să fii, iubirea mea,
în cea mai bună din toate lumile posibile!
în oraşelul în care cel puţin un copac are
în vîrf un vîsc!
în supermarketul unde
în loc de portocale se fură zîmbete!
în anul ce vine cu un
iresponsabil nor
în formă de aripă!

Vizita lui Frederic în satul de lîngă Dorohoi

Frederic şi-a făcut un prieten într-un sat de lîngă Dorohoi şi s-a hotărît, acum de Crăciun, să-l viziteze. Este un sat mic, cu doar cîteva case, dar are două dealuri şi implicit două văi, o moară de vînt folosită pentru energia alternativă şi o livadă, acum acoperită de nea, care ar putea fi de măsline sau portocali. Dar în sat nu sunt scorpioni, deci este de măsline. Casa prietenului lui Frederic este colorată în albastru, are cerdac şi ferestre mici. Din aceasta pricină, Frederic a început să deseneze miniaturi. Seara, cînd se pregăteşte de culcare îşi imaginează cum îşi vede prietenul său satul pe fereastră, brazii altoiţi din curte şi, viceversa, cum se vede din afară dormitorul şi bucătăria, cu mobilierul minuscul. Tote lucrurile mari cu proporţiile lor cu tot au dispărut complet, în schimb, cele mici şi-au intensificat importanţa. Frederic nu are nici o problemă să deseneze în miniaturile sale cele două dealuri şi moara de vînt, dar îi este foarte dificil să-i deseneze un zîmbet prietenului său, ochii jucăuşi atunci cînd este vesel şi înclinarea umărului cînd e nedumerit. În schimb, cînd îl surprinde de după una din ferestrele mici ale casei sale, totul devine foarte uşor.
Acum de pildă….

Crăciun fericit!

Marea Adriatică

Într-o dimineaţă nu l-am găsit pe căpitan. Am umblat bezmetică de la o cabină la alta şi, pe măsură ce trecea ziua, eram tot mai disperată. Am încercat să îmi umplu timpul cu cărţi, desene, muzică. M-am aşezat într-un şezlong şi am început să urmăresc norii. Aici cerul este senin, deşi mergem printre fiorduri pe o vreme foarte rece. Trece greu noaptea pe un vapor unde toţi ştiu exact ce au de făcut, în afară de mine.
Pe punte, căpitanul m-a aşteptat cu cafea. Venise cu un stol întreg de vrăbii care ne zburau aproape de obraji.
De la pupa, soarele îşi întindea o rază şi gusta din luna ce flutura ca o tartă de vanilie, la prora.

pufi noi

Ca sa ningă, îmi spunea mama,
trebuie să visezi multe oi pe un cîmp.
Nu acele oi pe care le numeri una cîte una în timp ce sar pîrleazul
cînd chemi somnul
Nu, oile trebuie să fie deja în vis
să pască liniştite iarba împreună cu mieii
nu se ştie exact care e legătura între oi şi ninsoare,
dar dacă îţi reuşeşte un asemenea vis
ninge cu fulgi uriaşi
desigur, multe nopţi trebuie făcute eforturi,
poţi să te concentrezi să le visezi, să îţi imaginezi
dar oile pasc atît de liniştit
doar cînd anunţă
ninsoarea

Estetică estică

Cu rochia mea roşie
băieţii mă doreau altfel
ca pe un somn într-un lan de margarete

în această estetică amăruie
plouă peste pantofii negri de lac
curg potop diamantele ochilor
căutătorilor de comori

din penumbră
dragul mea respiră un aer mai rar

Grecia

Suntem de cîteva zile în Grecia. E uimitoare marea aici. Şi cerul de asemenea. Răsăriturile şi apusurile ard oraşe întregi. Norii sunt grei şi foarte aproape de pămînt, poţi să îi atingi cu mîna. La cîteva sute de metri de ţărm este un oraş antic scufundat. Scafandrii îi conduc pe turişti şi le explică prin semne istoria acestuia. Clădirile au ornamente cu stele, lună şi soare sculptate pe ziduri. Sunt aştrii albi şi sobri printre care înnoată veseli căluţii de mare. Am mers cu căpitanul, care era bucuros. Vizitarea oraşului a fost ca o petrecere dată de un vechi şi bun prieten