partitura simpla de pian
_______________________a___
___ _S_______________ț_
_p__________n_______
e_____a_________
_r___________
joi, 27 octombrie 2011
Haiti
Am ajuns în Haiti. Căpitanului îi trebuiau flori de rozmarin şi am mers într-un sat lîngă port. Aici toţi locuitorii poartă haine uşoare şi viu colorate, au brăţări galbene la glezne şi încheieturile braţelor. Femeile, şi în păr. Ne-au adus apă aromată cu petale în boluri. Înainte să bem au atins cu buzele apa. Petalele le-au rămas lipite de ele. Ne-am sărutat apoi unii pe alţii şi petalele ni s-au aşezat pe obraji şi gură.
Am plecat noaptea tîrziu pe vapor. Pe ţărm, nisipul era rece.
Prin frunzele uscate vîntul cînta încet la xilofon.
miercuri, 26 octombrie 2011
26
Ziua de 26 este importantă pentru mine deoarece acum sunt născuţi Wittgenstein şi Shakespeare (în aprilie), iar cu exact o jumătate de an înainte, Dimitrie Cantemir.
Azi, de ziua Sfîntului Dumitru se împlinesc 338 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir. Dintre cele mai importante lucrări ale sale:
"Cartea științei muzicii (Kitab-i-musiki)
scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieții acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, primul sistem de notație muzicală al muzicii otomane (a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach) savantul punând în discuție și importanța muzicii religioase ortodoxe și influențarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor și tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor și gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoțit de o culegere de melodii a diverselor compoziții otomane, dar și folclor din Moldova, precum și un număr de 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor."
sursa: Wikipedia
marți, 25 octombrie 2011
New Chapelle
Am ajuns la un pension din New Chapelle. Ziduri de piatră şi podele din scînduri late, ceruite, pe care se merge tiptil. Ne-a întîmpinat o femeie frumoasă. Totul este victorian aici şi îmi place. Gulerele înalte, rochiile lungi, gesturile şi zîmbetele studiate, lumina filtrată prin vitralii. Căpitanul le-a adus femeilor evantaie japoneze şi bomboane din Corsica. Ne-au arătat tapiseriile pe care le-au lucrat şi toate gherghefurile acelea mici şi rotunde, mii de secunde de singurătate captivă în culoare. Lumina roşie din turnul castelului… nu cred că am să o mai văd vreodată aşa. Pe vapor marinarii ne-au întîmpinat veseli. Am simţit că le-am lipsit.
vineri, 21 octombrie 2011
belgiencele
Îmi este greu să stabilesc unde ne aflăm, uneori ore bune sunt derutată. Steaua nordului se ascunde de cîteva zile. Căpitanul era ocupat şi am mers singură în port. Este deja seară. În Belgia este frig şi ceaţă. Oamenii au buzele vinete şi privirile mohorîte. Crîşmele sunt pline şi se bea vin fiert şi băuturi tari. În cazinoul din port este un cabaret. Dansatoarele vorbesc graseiat şi rîd mereu. Le strălucesc dinţi albi de animăluţe de pradă. Bărbaţii le ţin în braţe, sunt îmbujoraţi, fumează mult şi nervos.
Am lăsat în urmă strada cu lumină serioasă, picurînd pe fiecare frunză, casele cu gardurile joase şi arcadele din crengi de tei şi salcîm. Mi-era dor de căpitan.
luni, 17 octombrie 2011
sol
Este o zi frumoasă. Azi dimineaţă, pe lîngă noi au început să înoate cirlinei. Sunt roz şi au aripi transparente cu firişoare aurii. I-am privit pînă cînd a răsărit soarele. Toamna, pe mare, culoarea frunzelor, bruma, fructele sunt desenate pe pelerina căpitanului. Trec stoluri multe, uneori se odihnesc pe vapor. Într-o zi am văzut cerul plin, pasăre lîngă pasăre. O firavă modificare de curent şi au zburat toate.
vineri, 14 octombrie 2011
la meci
Am intrat de cîteva zile în Atlantic. În fiecare zi e o stranie îmbinare de ger şi arşiţă. Căpitanul meu are faţa arsă şi vijelii în privire. Ieri am coborît să vedem un meci de box. A fost dorinţa cîtorva marinari fani ai unei vedete australiene. Tribunele erau pline de femei. Îşi agitau în aer mîinile înmănuşate cu ţipete ascuţite de cormorani. E un sport care îmi trezeşte compasiune, poate pentru că l-a practicat tatăl meu în tinereţe, poate pentru că văd în el o disperată chemare a spiritului.
Seara, în bucătăria de pe vapor mirosea a pîine coaptă şi marinarii aveau priviri blînde.
Seara, în bucătăria de pe vapor mirosea a pîine coaptă şi marinarii aveau priviri blînde.
marți, 11 octombrie 2011
still
Mergem de o săptămînă întreagă de-a lungul Amazonului. Sunt zile calde şi umede şi aerul e plin de gîze. Pe punte au venit cîţiva tineri dintr-un sat de pe malul stîng. Vroiau să ne vîndă pînzeturi ţesute de localnici. Pînzele aveau pictate pe ele flori de liliac şi frunze de ferigă. Ca să ne înveselească, s-au înfăşurat în ele şi au dansat, dar căpitanul meu a rămas trist. Preţul pînzei era uriaş, ne-am tocmit multă vreme pentru ea, dar în cele din urmă ne-au dăruit-o pe toată. Un prinţ malaesian i-a adus căpitanului un fir de iarbă din ţinutul său. Prin el vedeam meteorii de pe Saturn cum se duc înapoi.
Dimineaţa aceasta, la fereastra cabinei mele, un pieptene uriaş întindea norii de la un capăt la celălalt al cerului. Apoi le-a pus bigudiuri.
joi, 6 octombrie 2011
mister W
Am avut o zi derutantă. După o noapte petrecută într-o crîşmă din Viena, dimineaţa, în drum spre port am ţinut un lung şi depresiv discurs unor găini dintr-o curte despre fanic şi criptic. O femeie care se întorcea din tura de noapte s-a oprit să mă privească cu ochii mari, rotunzi şi căprui, dar aprobatori. Am adormit cu gîndul la gulerul descheiat al cămăşii căpitanului. Imediat după plecarea noastră, valurile au început să se răsucească sub cală. Începea furtuna.
miercuri, 5 octombrie 2011
Gregorian
sfîrşit de august
M-am hotărît să ţin un jurnal de bord. Pentru început, trebuie să ştiţi că eu sunt doar secundul sau secunda. Căpitanul meu este singurul care ştie traseul şi destinaţiile noastre temporare. Eu doar relatez opririle, drumul pînă la ele şi plecările noastre.
Azi este o zi senină de sfîrşit de vară. Adică ţi-ai putea da seama că este sfîrşitul verii doar din faptul că marea este plină de ambarcaţiuni mici cu destinaţie comercială, de bărci cu motor, iar în port au început reviziile vapoarelor. Plecarea noastră a fost fără incidente grave, căpitanul însă ne-a anunţat că vom avea la bord un călător neobişnuit.
Prima oprire va fi la Constantinopol. Vom naviga pe marea Constantinopolului unde este un bazar celebru şi foarte vechi. În ultima vreme am evitat să merg în bazare din pricina vînzătorilor. A înfăţişării acestora. Nu mai apucam să văd marfa pentru că vînzătorii mă alungau înainte să ajung în dreptul ei. La Constantinopol se spune ca sunt mulţi vînzători bătrîni care îşi iau lîngă ei tineri frumoşi pentru a atrage clienţii. Tinerii nu fac ceva din cele ale comerţului, stau şi butonează celularele, scriu poezii sau pur şi simplu dorm. Cumpărătorii se opresc să îi privească şi în acest răgaz, ca prin vis, comercianţii le îndeasă în sacoşă fel de fel de produse.
Vremea este frumoasă, mi-am dat seama după privirea căpitanului. De altfel, eu nu cunosc alt barometru decît culoarea ochilor lui.
Azi am pescuit păstravi. Ştiu că o să spuneţi că sunt peşti de apă dulce, aşa este, doar toată apa dulce se varsă în mare.
Veneţia, mijlocul lui septembrie
Nu am mai scris despre călătoriile noastre. În ultimele săptămîni am avut multe peripeţii, unele tulburătoare, altele fericite. Căpitanul nostru a primit o scrisoare îngrijorătoare şi eu a trebuit vreme de cîteva ore să îl însoţesc în portul din Veneţia. Nu îi ştiam intenţiile şi toţi locuitorii îmi păreau ostili. În tot timpul cît am umblat pe străzile oraşului şi am poposit într-un bar să mîncăm, am stat încordată. Căpitanul dorea foarte mult să mă înveţe un dans al locuitorilor, care era unic în lume. Am înţeles greu intenţia sa, dar dansul era într- adevăr foarte interesant. Locuitorii purtau măşti şi, în timpul unui vals, schimbau rapid măştile între ei, atît de repede încît abia aveau răgaz să îşi vadă chipul. Era singurul moment de sinceritate din timpul întregului carnaval.
A început octombrie
Vaporul nostru a ajuns acum cîteva zile în Anglia interbelică. Am coborît pentru cîteva ore şi a trebuit să ne ascundem pînă la lăsarea întunericului. În port era o răfuială între două bande de gangsteri şi fulgerele gloanţelor zgîrîiau clădirile gălbui. Căpitanul m-a condus pe cîteva străduţe lăturalnice pînă la o tavernă unde nu ajunseseră încă împuşcăturile. Lumina lăptoasă m-a înveselit. Cîţiva bărbaţi tineri şi o femeie serioasă care servea la mese. Purta o rochie lungă cu volane şi mersul ei şerpuitor cu teancurile de farfurii şi pahare printre mese curgea ca Mississippi printre sălcii. Mirosea a tutun şi a bere, se rîdea, oamenii erau surescitaţi. Am stat în local pînă spre dimineaţă cînd s-a făcut în sfîrşit linişte. Apoi am plecat. Ne aştepta o mare relaxată şi blîndă.
La zoo
Am călătorit o săptămînă întreagă de-a lungul ţărmului Bulgariei. Cîţiva marinari au plecat cu o barcă cu motor şi i-am însoţit. În port era multă agitaţie, era o zi în care se deschidea un tîrg popular, oamenii vindeau mai ales animale, dar erau şi meşteri olari şi ţesători. Aş fi vrut să stau mai mult să casc gura la tarabele lor, dar capitanul mi-a facut semn să mă grăbesc. Trebuia să îi predea îngrijitorului grădinii zoologice cîteva documente importante pentru acesta. Grădina zoologică din portul bulgar adăposteşte şi un circ, aşa că animalele nu sunt vizitate în timp ce se odihnesc sau mănîncă, precum în celelalte locuri din lume, ci în timpul repetiţiilor sau la spectacol. Am ajuns cînd se dresau jaguarii şi rîşii. Dresoarea era o femeie care s-a iritat cînd ne-a văzut. Animalele erau tinere şi neobişnuite cu prezenţa oamenilor. În plus, erau agitate şi nu se concentrau deloc la exerciţii, aşa că ea pleznea adesea din bici. A trebuit şi aici să stau mai puţin decît aş fi vrut. Dar căpitanul mi-a spus că spectacolul rîşilor este printre cele mai interesante. Cu încrederea că într-una din călătoriile viitoare îi vom vedea, am plecat fără părere de rău pe vapor. De altfel, noaptea se lăsase repede şi străzile erau neobişnuit de pustii. Apăsătoare atmosferă...
Hola
Astăzi am ajuns în Spania. Ni s-a spus că vom vedea o coridă în carne şi oase şi cînd colo am asistat la o întrecere între cîini. De obicei mă stresează întrecerile între animale, mi se pare nedrept că oamenii le pun să facă lucruri contrare instinctelor lor. Pe stadion alergau bărbaţi tineri cu bustul dezgolit, în pantaloni mulaţi, iar de turul pantalonilor erau prinse cu funde colorate, ciolane mari. Erau alergatori buni şi cîinii îi fugăreau înnebuniţi încercînd să le apuce oasele. Nu s-a întîmplat nici un accident, cîinii îi cunoşteau şi reciproc. În ciuda acestor răzleţe idei legate de etica animalelor, întrecerea m-a distrat. Şi pe căpitan l-a distrat, deşi arena era aglomerată şi soarele ardea puternic. Tot puntea vaporului ni s-a părut mai primitoare. Adia briza şi pescăruşii ţipau intermitent. Am stat pe punte mult, pînă a răsărit luna. Era tăiată fix în două ca o felie de portocală pe o farfurie întunecată. Înainte să plec la culcare, m-am trezit lătrînd la ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)